Dacă o să fiu întrebată vreodată de ce număr, o să răspund: pentru poezie! Eu număr bucăți de perete, oameni iubind, avioane copaci, pisici, aspiratoare.. Când aspir, mă gâdilă ceva în talpă. Mi se întâmplă, cred, că număr. Gâdilătura în talpă vine şi dintr-o magie aparte a lumii, unde nu mai stai în gunoaie. V-ați întrebat vreodată cât gunoi intră într-o poezie? Ce capacitate-o fi având? Și câți microni de praf? Uite un om închis în odaia lui, aspirând! Vezi cum, orice ar face el, în dosul faptelor lui nu se vede strălucirea-i iubind? Rămâne de-a pururi imaginea singurătății lui: un om periind covoare, dinți și zbătându-se să scape de praf şi de gunoaie căutând pentru alţii cuvinte solare.