pe drumurile mele umbli câteodat`și ba suspini ba plângi ba îmi zâmbeștieu când te știu când nu te recunoscși nici nu pari a fi deși tu ești
și totdeauna-i câteodat-ul meupe drumurile tale largi potecicărări înguste-n înțelesuri meștereștiși-arareori m-abat spre tot mereu
tu vrei să vreau să plângem amândoiși vrând la fel să ne zâmbim de-odat`iar mâinele de azi – cu crengi rodind pe el – să fie viitorul de-altădat`
Din categoria:scrieri fugare