Articole postate de Calatorru Ruben

  • pirueta... 7

    moartea făcea piruete pe balustradă  eu îmi țineam respirația – ținut în brațe  de balansoar – și-mi tremura sufletul  ori de câte ori părea că-și pierde echilibrul  când se-nclina spre stânga ploua mai tare în ferestre cu lacrimi ce spală griul privirilor  din zilele senine când se-nclina spre stânga se sprijinea  în roșul însângerat ca-ntr-o […]

    Citește mai departe
  • bătaie pe pace... 7

    mi s-a zis să gândesc așa  aia aia și cealaltă și  să prețuiesc nu-așa-ul  conform instructajului  să nu uit să semnez procesele verbale  ale evitării  și să mă parfumez cu paradoxuri pardon să nu mă las înmiresmat de ele  aș prinde prea ferm  coordonatele vieții de hamuri  moment în care brusc  în loc să le […]

    Citește mai departe
  • ne-ștearsă... 6

    și umbra de ea s-a spălat de umbra de șuier subțire tresar depărtările-n zbor zambilă – mireasmă – uimire doar gările mele târzi veghează tăcutele șine ce leagă `n adânc melodii plecate din mine eu stau și biletu-l frământ îl dau de mâncare la vrăbii iar zilele-s albe de timp iar timpul corăbii tresar și […]

    Citește mai departe
  • foșnire ca o ne-liniște... 7

    negre raze de soare rup  ca pe-o hârtie lumina  ah, și scrisesem pe ea planuri  nemăsurate planuri de-o viață  luna cu lumina ei rece s-a spart iar  cioburile individuale ale zilelor  mă rănesc pe rând  azi îmi număr a 27-a rană  din care îmi împletesc  firul ce se-ngroașă cu viață  al funiei funia se îngroașă  […]

    Citește mai departe
  • cântecul heruvimilor cu sabie... 7

    hei tu pană aprinsă arzândtu strigi cât vrei tu eu strig dacă vreaurăspund cât vreau eu sau strig dacă vreautu zâmbești alfabetic și râzi tot așa sari peste u sari peste i peste e ignori vocala o vocala a tu scrii ce vrei eu scriu de vreautu vrei cât vrei eu fac ce vreautu ștergi de vrei eu […]

    Citește mai departe
  • empatie... 8

    de ce de ce am strigat și ecoul s-a dus până dincolo de mare `n neant l-au adus păsările înapoi sub formă de cântec neînțeles decât de cei ce-și aruncă în mare ecoul...

    Citește mai departe
  • 4 la zero pentru tine, viață... 89

    la 10 am decis să mă joc  timpu-i prea fragil doar pentru  mersul cu caprele  ceilalți băieți au fost toți  de acord  la 20 am decis să învăț prea am mototolit anii de liceu  în mediocritate  băieții oricum au tulit-o  fiecare la ale lui  la 30 nu mai știu ce anume m-am hotărât  dar sigur […]

    Citește mai departe
  • gazda... 72

    diavolul îmi bate la ușă  ce vrei mă ? – du-te naibii, îi zic  la care el bate din nou cu zâmbetul  lui șic cu zâmbetul ăla al lui  de flirt  zâmbetul lui șăgalnic spre viclean  cu el îmi bate uneori în ușa ochiului cu el îmi bate sonor  în ușa urechii  cu el mă […]

    Citește mai departe
  • zbucium rusEsc... 45

    când la feminin, ivanovniană zbaterecând la masculinkaramazoviană frământareeu iubesc cuvântul dacă eu iubesc – nu-i vorbă – dacă sunt iubit înapoi acum pe loc ca o răsplată pentru răsplată contra dezechilibrului contra nedreptățiide-a iubi cu sens unic într-o singură direcție și de-a fi iubit fără acapararea imediatăa răsplătirii eu iubesc – n-am nicio problemă cu iubireao vreau și mi-o place dacă-i […]

    Citește mai departe
  • Prin Aula vorbei: Noima visului ce ne consumă, sau un caz nerezolvat numit VIAȚĂ 252

    “Ai vreme să vorbim?”- Ana-Maria Păunescu, București 2023 Noi, oamenii (fie că mușcăm – mai mult sau mai puțin – din poezie, fie nu), ne trăim, zi de zi, viața după ultimele coordonate existențiale pe care reușește ochiul nostru să le întrezărească – pe care, vorba poetului Lucian Blaga, “ni le revelăm, sau pe care […]

    Citește mai departe
  • o geneză a începutului... 129

    încă d p vreme când slujea(m) partidul și la putere veneau tot felul de șefi slugi ale altor șefi – știam că totul e o mașinărie defectă în care fisa și discul cu melodia preferată ocupă – alandala – același timp și același loc în spațiu cum se gripează secvențial și la răstimpuri fixe scopul […]

    Citește mai departe
  • șuier cântând... 145

    albastrul se retrage din cer șuier ce se îndepărtează de cânt aripile rupte șoptesc poate că ale mele-s acum poate că nu ale tale poate că sunt sau poate că mi-am ieșit dintre minți sub felinarul galben de adevăr pe tine nu reușesc să te ajung în cuiburi de umbre mă-cercuiesc cămășile de forță pe […]

    Citește mai departe
  • semnul... 140

    mă mut dintr-o clădire în alta cu fotoliu interior cu tot cu bibliotecă din dileme de puzzle nerezolvat în dileme ca niște mâzgălituri iscălite  în loc de semnătură fac ture dintr-o cameră-n alta și-adun ghem kilometrii de conversații și tăceri certate `mbufnat când cu oamenii ce ne încercuiesc din varii motive când traduceri de cutii […]

    Citește mai departe
  • mutarea... 136

    și într-o zi nu m-am mai dus la muncă nici n-am sunat să îi anunț ceva n-am vrut să-i mint că m-ar durea iar capul sau aura deasupra nu mai sta m-am dus pe-un umăr de pământ cu iarbă mare și m-am înfipt cu omoplații-n ea cum legi un ștecher viu de o splendoare să […]

    Citește mai departe
  • fereastra... 134

    stăm uneori la ferestrele tale închise și pe dinafară și pe dinăuntru nu-s de vânzare nu-s scoase la licitație și încă nu li s-a rupt eticheta de ore libere ca niște cuiburi de odihnă pe ramurile timpului oaze de apă la umbră în deșertul mișcător al clipitei își freci sufletul de sufletul meu la răstimpuri […]

    Citește mai departe