Articole postate de Calatorru Ruben

  • cadoul genezei... 6

    dacă te dai tu mă dau și eu și m-am dat și s-a dat și-uite așa sa-ntâmplat ce de altfel era o frică ce injecta secunda cu paralizie când am desfăcut primul pas nefacerea s-a tras înapoi când am făcut al doilea pas se năștea acolo sub ochii noștri o facere nehotărâtă până mai adineauri […]

    Citește mai departe
  • mă cheamă moise... 8

    și-au dat cu părerea ăia despre fericire apoi și-au dat ceilalți zicând că nu ! stai ! hei..! șiașamaideparte.. s-au certat s-au tras de păr nu și-au mai făcut cinste n-au mai zis cheers ! cin cin ! skol ! totul în numele fericirii și-a adevărului mai mare decât celălalt adevăr mai mic și-a fericirii […]

    Citește mai departe
  • telenovelă... 9

    dacă.. nu trăiesc adevărul cât de mincinoasă-i minciuna ? și dacă.. însăși minciuna minte cu câtă sinceritate o face ? și dacă-i adevărată minciuna trăiesc împletirea asta darea asta cu banu` a cărei monedă sunt învârtit ca un titirez din echipă-n echipă din adevăr mincinos în minciuni adevărate trăiesc! și-atât de adevărată e minciuna aceasta […]

    Citește mai departe
  • bicalogul... 6

    memoria arhivată toată în hambare dezordonată agață în cuie de-a lui pepelea galeriile tale de artă – chipurile cioplite de mine interzise de tine k fiind oglinzi deformate d parcă memoria în sine nu-i altceva decât o oglindă d argint neclar șlefuit d nedefinire în care bag cardul k să plătesc biletul d intrare și […]

    Citește mai departe
  • câinele d pază al persoanei... 39

    tace k umbra prelung urletul lupilor face să se cutremure sufletul ascultătorilor vorbește k orice om face greșeli gramaticale miaună lingușeli & prefăcătorie cu cheia si bemol minor încearcă să deschidă dulapul celorlalte costume duminica se joacă-n oglindă cu lasso-ul aureolei ce-i cade d p tâmple p gât c retează aerul respirabil al weekendului umblă […]

    Citește mai departe
  • clopotul desculț al copilăriei... 88

    clopotul copilăriei bătea asfințitul îl bătea cu ciudă – în ciuda regulilor că dăduse prea repede ortu` popii prea rpd și fără să ceară voie fără să se consulte cu nimeni preotul clopotniței e absent la o altă slujbă de înmormântare planurilor din tinerețe le-au murit bateriile la priveghi sunt prezente doar lumini stinse ce […]

    Citește mai departe
  • emoția... 151

    emoțional vorbind sunt o rană m-a rănit nașterea chiar la-nceput și dau cu tot felul d creme peste pojghița ce stă să se usuce și vine dimineața cu autobuzul unei noi zile sau uneori desculță cu zgomotul zorilor la su`braț și rupe rana de parcă-i hristosul timpului ce-mparte cina cea de taină cu mine emoțional […]

    Citește mai departe
  • casa d bilete a istoriei... 52

    m-am udat la picioare prin iarbă desculț plimba roua dintr-o parte în alta pașii mă poartă k pe-o valiză cu vreascuri mă opresc în dreptul îngerului și bat la aripa lui deschisă geam luminos al casei d bilete el stă d vorbă cu celălalt – mă ignoră eu bat fără încetare lumea începe să măsoare […]

    Citește mai departe
  • foamea unui nou început... 49

    vine îngerul și(mi) zice  nu plânge! hei! de ce? de ce nu? îi răspund oricum astea nu-s lacrimi nu-s lacrimi ci dovezi ale învierii! se apropie devremele dimineața k lumina unui înger întors cu spatele și-i zic nu fi laș! întoarce-te cu fața cu fața – să-ți văd lacrimile se răsucește p călcâie îngerul ca-n […]

    Citește mai departe
  • cântec învelit în înger... 50

    k para-n foc era lumina o plăsmuire glăsuind nu este aici! aici e locul culcușul d hotel străin veniți vedeți că gol e patul d moartea-n care El a stat o fracțiune d secundă – ba s-ar putea chiar mai puțin nu este aici! aici e locul săpat d altul pentru el cu coasa dălților […]

    Citește mai departe
  • încercuirea... 49

    umbra umbrelor rotundă îmi umbrește soarele mersul pașilor p dungă ochii cu picioarele tălpile rotundele privirile blândele raze razelor d gând ce veghează păzitorii timpului de-acum d când umbra se dedă uitării cercul roată rotocol mă veghează cât cuprinde raza lui d cerc ce-i gol de-adevăr care mă minte tot înjur d cântec brut ce-și […]

    Citește mai departe
  • spovedanie... 100

    ah cât urăsc minciuna din poeme și totuși și totuși mă fac vinovat tocmai de ascunderea dezvăluirii precis de exact păcătuiesc scriind umbre adevărate nu însăși luminile adevărului prea dureros d năucitoare în transparență

    Citește mai departe
  • pași foșnind... 49

    foșnește pasul zilei trecând prin mine lin secunda ei în urmă-mi rămâne amintire k sufletul d vânturi `n pădurile de pin k apele d viață în albia unor coaste k foșnetul d rochii într-un concert străin cu foșnet pasul zilei mă trece p furiș d parcă am sări iar garduri de istorii secunde și momente […]

    Citește mai departe
  • secunde d pauză... 44

    optișpe cincizeci și patru s`ampins p sine îi optișpe cincizecișicinci până m-am prins k nici nu se sinchisește d privirile mele s-a preschimbat în optișpe cincizecișișapte apoi în nouășpe două puncte zero zero zece aprilie în unșpe patrujnouă la sută în patrușopt apoi în patru la evidența timpului la matematica clipei setată pe minus deși […]

    Citește mai departe
  • primăvară vecină... 92

    răsar bombe gălăgioase din seninul nopții dimineața se miră că nu-și mai urează nimeni la nimeni utilizarea numelui ei – tirajul d noapte al ziarului se ia la întrecere cu mitraliera Times NewTimes Breaking News t rupe ideea când năvălesc în ochi imaginile e plin d saci d dormit în metrouri se rămâne peste noapte […]

    Citește mai departe

Articole recente