Trompe l'œil (din francezul tromper = "a înșela", "a induce în eroare" și l'œil = "ochiul"; citit tromp löi) este o tehnică artistică utilizată în pictură în scopul creării iluziei de tridimensionalitate.Această tehnică a fost utilizată de greci și romani în cadrul picturii murale. Un exemplu edificator îl constituie ansamblul de la Pompei. Erau reprezentate ferestre, uși, holuri pentru a se crea iluzia unui spațiu mai mare.Tehnica trompe l'œil s-a dezvoltat puternic în perioada Renașterii, odată cu descoperirea legilor perspectivei și cu progresul științei și al opticii.Astfel, pictorul i