Această „nouă“ lege are două axe extrem de bine conturate: sancţionarea drastică, prin limite ameţitoare a sumelor reprezentând contravenţii şi puteri extraordinare în sarcina autorităţii publice locale (primăriile). Astfel, sancţiunile regăsite în art. 102 pot fi aplicate conform alin. 4 de către primar sau împuterniciţii acestora sau de către Poliţia Locală.

Care sunt contravenţiile ce pot fi constatate la sesizare sau din oficiu şi cad în sarcina primăriilor sau Poliţiei Locale:

-neconvocarea adunării generale – amenda între 200-1000 lei;

-necomunicarea de către proprietar a modificării suprafeţei utile către asociaţia de proprietari şi (atenţie!) administraţia financiară locală – amenda între 200-1000 lei;

-neluarea de către asociaţia de proprietari, de preşedinte sau de către comitet a tuturor măsurilor necesare pentru repararea, reabilitarea şi menţinerea în stare de siguranţă a condominiului şi a instalaţiilor comune – amenda între 200-1000 lei;

-nerespectarea de către proprietar a dreptului de acces la părţile comune pentru intervenţii – amenda între 500-3000 lei;

-nerespectarea statutului de către preşedinte, comitet, cenzor, administrator – amenda între 2500-5000 lei;

-modificarea aspectului proprietăţii comune – amenda între 5000-10000 lei;

-neluarea măsurilor pentru constituirea fondului de rulment şi a celui de reparaţii – amenda între 2500-5000 lei;

-lipsa asigurării din partea administratorului – amenda între 500-3000 lei; utilizarea cu altă destinaţie a fondului de rulment şi a celui de reparaţii – amenda între 4000-9000 lei;

-utilizarea defectuoasă a veniturilor asociaţiei – amenda între 5000-10000 lei;

-neaplicarea prevederilor legii de către dezvoltatori – amenda între 4000-9000 lei;

-desfăşurarea de activităţi de administrare cu încălcarea legii – amenda între 5000-10000 lei;

-neconvocarea adunării generale cel puţin o dată pe an – amenda între 200-1000 lei;

-nereorganizarea asociaţiilor de locatari în asociaţii de proprietari – amenda între 200-1000 lei.

Sigur că este un lucru bun ca o autoritate a statului să aibă o astfel de posibilitate însă prin această formă s-a dat liber la reclamaţii şi sesizări ci la realizari..

S-a dorit responsabilizarea celor ce se implică si avem în vedere două texte de lege. Primul priveşte comitetul executiv (art. 55 alin 8) şi al doilea preşedintele asociaţiei (art. 56 alin. 1).

În ceea ce priveşte comitetul executiv, aşa cum este formulat textul de lege, rezultă faptul că proprietarul ales în această funcţie de membru al comitetului, nu se mai poate retrage, purtând astfel responsabilitatea modului în care se desfăşoară activitatea.

Textul de lege la care facem trimitere: „În cazul demisiei unui membru al comitetului executiv al asociaţiei de proprietari, membrul demisionar îşi exercită toate atribuţiile şi răspunderile până la data alegerii unui nou membru al comitetului executiv în locul acestuia“.

Faţă de forma textului, rezultă că, odată ales într-un comitet executiv, ulterior alegerii, indiferent de voinţa ta, eşti obligat să-ţi exerciţi toate atribuţiile până la alegerea unui nou membru. În condiţiile în care alegerea poate avea loc doar în cadrul unei adunări generale şi în condiţiile în care nu prea există înghesuială pentru a prelua o astfel de funcţie, există posibilitatea reală ca odată ales să stai mult şi bine „agăţat“. Sigur că, după depunerea demisiei, membrul în comitet, ce nu îşi mai doreşte o astfel de funcţie, va trebui să apeleze la instanţa de judecată pentru a constata încetat mandatul său, acesta fiind şi momentul la care încetează şi responsabilitatea.

Cei găsiţi într-o astfel de situaţie, trebuie să aibă în vedere faptul că, simpla demisie, la acest moment, nu duce automat la excluderea răspunderii – civile şi/sau penale.

Degrevarea vine doar la momentul înlocuirii sau constatării ca fiind încetat mandatul.

Să nu trecem cu vederea faptul că preşedintele este membru al comitetului şi prevederea amintită îşi produce efectele şi asupra acestuia. În ceea ce priveşte textul de lege ce vizează preşedintele, arătăm că acesta menţionează că „Preşedintele poate delega, pentru cel mult 90 de zile pe an, atribuţiile sale unui membru al comitetului executiv, fără a fi exonerat de răspundere juridică“.

Faţă de modul în care este redactat, nu cred să existe în viaţă un preşedinte care să delege atribuţiile sale unei alte persoane fără ca acesta să se şi degreveze de responsabilitate. Este ca şi cum preşedintele predă ştampila şi transferă atribuţiile sale unei alte persoane, care poate angaja astfel asociaţia, în cele 90 de zile, în lucrări şi cheltuieli exorbitante, fără procedură şi fără mandat din partea adunării generale, răspunderea fiind tot a preşedintelui. Chiar dacă acesta va avea posibilitatea chemării în garanţie etc pentru a îşi demonstra nevinovăţia, rămâne aspectul responsabilităţii acestuia. Adică, preşedintele va fi tras la răspundere, urmând ca acesta pe propria lui cheltuială (onorarii, taxe de timbru, expertiză etc.) să demonstreze că decizia nu i-a aparţinut şi că nu are niciun fel de implicare.  

Sursa: Legea 196/2018