A mai trecut un an, n-aș spune că rău, dar nici că am sărbătorit în mod special faptul că se apropie funia de par. Crăciun în familie, cablu de fibră optică rupt de mașina de gunoi pe 30 decembrie, tipi de la cablu care n-au rezolvat nimic inițial, dar au revenit pe 31 dimineața și au rezolvat problema pe la 12,30.

Revelion petrecut acasă, la 12 noaptea cu câini în brațe din cauza artificiilor; au fost mai puține ca anul trecut (și cam o zecime din câte erau cu ani în urmă), dar Urma tot a intrat în hiperventilație, Pepsi a fost speriată, doar Zăvod ce-a alergat continuu prin curte ”înjurând” zgomotele (și pe cei pe care le-au produs, sper). Eu le-am urat tradiționalul să și le bage undeva, cu accent pe vecinul nostru G., al cărui câine nu se sperie de zgomote, așa că n-are nicio problemă să-și manifeste instinctele bubuitor-piromane; vecinul, nu câinele.