Numai tăcând și gândindu-te singur la toate,ajungi să-nțelegi că din tot ce-ai fi vrut prea puține rămân lângă tine,numai văzând cum se-aprind și se sting noapteatoate cărările tale greșite – numai lăsândsă te-nvăluie pulberea lor vei ajunge să știică regretul e șarpele galben pe care-ntr-un visîl auzeai ca pe-un râu adormind la picioarele tale,adormind și trezindu-se iar. Fără cuvânt, fără strigăt:drumul pe care-ai umblat, ori că-l strigi, ori că-l fluieri,nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru și bruncineva l-a zvârlit în ocean. Decât orice părere de răue mai bună tăcerea. Numai tăcând și gândindu-te singurajungi să-nțelegi că trecutul e-o casă pustie,pentru toate păcatele tale

izbăvirea e numai în timp, e numai în roșu,e numai în oameni, în faptele lor. L