Articole postate de Gabi

  • T.S.ELIOT-RUGĂCIUNE CĂTRE MARIA... 3

        Stăpână cu altar pe promontoriu, Te roagă pentru toți ce sunt pe nave, cei A căror îndeletnicire -i peștele și Cei care fac negoțuri legiuite Și cei care-i conduc.   Rostește-o rugă iar și-n numele F

    Citește mai departe
  • Cesare Pavese- Femei pătimaşe... 4

        Fetele la apusul soarelui se bagă în apă, Pe când marea se evaporă, cât vezi cu ochiul.În pădure frunzele tremură, iar când ies afarăPrecaute călcând pe nisip, se  aşează la ţărm. SpumaÎşi vede de jocurile ei zbuciumate cât e ţărmul de lung. Fetelor le e teamă de algele scufundateSub valuri, căci te-apucă de picioare şi de umeri:De tot ce-i goliciune a trupului. Se-ntorc repede la mal,Zicându-şi pe nume, şi uitându-se una la alta.Chiar şi umbrele pe fundul mării, în beznăSunt enorme şi se văd mişcându-se şovăitoare,Parcă atrase de trupuri ce trec. Pădurea E un refugiu tihnit pe când soarele asfinţeşte,Mai sigur ca prundişul, dar fetelor negricioaseLe place să se arate stând încolăcite-n cearşaf.

    Citește mai departe
  • Gabriele D` Annunzio - Seară fiesolană... 2

         Cuvintele mele proaspete-n searăsă-ți fie precum foșetul de foaiede dud când o mână-l desfoaieîn taină și-ntârzie lentpe scara înaltă,-nnegrităproptită de trunchiul de-argintcu ramuri golașecând Luna e gata de-acum să aparăși-mprăștie-n jur un văl de azurce visele noastre-nfășoarăse simte boarea câmpieide ea scufundată-n fiorul nocturnsorbindu-și din ea mult dorita ei pacefără s-o vadă.Lăudată fii pentru chipul de perlă,o Seară, și pentru marii tăi ochi umezi unde se linișteșteapa văzduhului!Dulci cuvintele mele-n searăsă-ți fie ca ploaia fugarăcălduță, venind,adio-nlăcrimat de primăvară,peste duzi și peste ulmi și peste viiși peste pinii cu fragede degete trandafiriijucând în boarea ce se pierde,peste grâul ce nu-i coptși nici nu-i verde,peste fânu-

    Citește mai departe
  • Radu Gyr - Nuferi... 2

        Pe iazul plin de broaște dolofane,sub zumzete albastre de țânțari,cine bătu lumina-n ținte mariși-a răstignit-o-n candide piroane?Când au ieșit din mâini de aurari,din dălți subțiri și gingașe ciocane,genunchi plăpânzi, călcâie diafaneși umeri goi de heruvimi amari?Sau poate noi, iubito, cine știe,cuprinși în brațe-ntr-un amurg de veac,ne-am înecat pe-un fund de veșnicieși-acolo unde ochii noștri zaco taină, un crâmpei de duioșieaprinse albe candele pe lac.  

    Citește mai departe
  • Nicolae Steinhardt - Trei soluţii... 3

      Testament politic Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar – şi nu e neapărat nevoie să fie un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului – există soluţia (mistică) a credinţei. Despre aceasta nu va fi vorba în cele ce urmează, ea fiind consecinţa harului prin esenţă selectiv. Soluţia întâi: a lui Soljeniţîn În Primul cerc, Alexandru Isaievici o menţionează scurt, revenind asupră-i în volumul I al Arhipelagului Gulag. Ea constă, pentru oricine păşeşte peste pragul Securităţii sau altui organ de anchetă, în a-şi spune cu hotărâre: în clipa aceasta chiar mor. Îi este permis a-şi vorbi consolându-se: păcat de tinereţele ori vai de bătrâneţele mele, de nevasta mea, de copiii

    Citește mai departe
  • Giorgios Sefereis- Voluptosul Elpinor... 3

      Giorgios Sefereis- Voluptosul Elpinor   L-am văzut ieri oprindu-se la ușăsub fereastra mea; să fi fostpe la șapte; cu el, o femeie.Avea întru totul purtarea lui Elpinorpuțin înainte de a cădea zdrobindu-se,și totuși nu era beat.Vorbea foarte repede, și ea, distrată,privea spre fonografe;îl întrerupea câteodată să spunăvreun cuvânt, și pe urmă privea cu nerăbdarespre locul unde se prăjea niște pește: ca o pisică.El șoptea, c-un chiștoc stins pe buze:– „Ascultă și asta. Sub lunăstatuile se înclină uneori ca trestiaprintre fructe vii – statuile,și flacăra devine răcoros leandru,flacăra ce-l arde pe om, vreau să spun.”– „E lumină... umbre ale nopții.”– „Poate noaptea ce s-a deschis, rodie albastră,sân întunecat, și te-a umplut de steledespicând

    Citește mai departe
  • Giorgios Seferis- Matei Pascal printre trandafiri... 3

      Fumez fără oprire de azi dimineață; de m-aș opri, trandafirii m-ar îmbrățișacu spini și cu multe petale, înăbușindu-mă;cresc strâmbi, cu același trandafiriu; privesc:poate așteaptă pe cineva; însă nimeni nu trece;îi observ tăcut pe după fumul pipei,pe crenguța lor plină și fără parfum;în cealaltă viață o femeie îmi spuneapoți atinge această mână,e al tău acest trandafir, e al tău,poți să-l ieiacum sau mai târziu, când vei vrea.Fumând fără oprire, cobor treptele,trandafirii coboară cu mine iritațiși în purtarea lor au ceva din voceala rădăcina țipătului, acolo unde începesă strige omul: „Mamă!” sau „Ajutor!”sau micile strigăte ale iubirii.E-o grădină mică, numai trandafiri,câțiva metri pătrați ce coboară cu mine,cum cobor treptele, fără cer; și mătușa eispunea: „Antigoni, ți-ai uitat azi

    Citește mai departe
  • Giorgios Seferis - Lumina... 3

      Pe măsură ce anii trec se înmulțesc judecătorii cari te condamnă.Pe măsură ce anii trec și vorbești cumai puține voci,vezi cu alți ochi soarele.Știi că acei care au rămas te înșelau –delirul cărnii, frumosul danssfârșind într-o senzație de gol.Așa cum în noapte cotind pe-o șoseapustievezi sticlind deodată doi ochi de animal,care a și plecat, așa îți simți ochii;te uiți la soare, apoi dispari în tenebre;tunica doricăpe care-au atins-o degetele tale și ca munțiis-a curbat, e o marmoră în soare,dar creștetul și-l țineîn întuneric.Pe cei ce lăsară arenaca să ia arcurileși l-au lovit pe îndârjitul alergătorîncât văzu dinainte arena plutind în sânge,lumea diminuîndu-se ca lunași glorioasele grădini pălind,îi vezi în soare, în spatele soarelui.Băieții care făceau plonjoane de pe bompre

    Citește mai departe
  • Giorgios Seferis- Acest trup... 3

       Acest trup ce spera ca o ramură să înflorească, să se-ncarce de rod și în ger să devină flautfantezia l-a adâncit într-un stup numai zumzetca să treacă și să-l chinuie timpul muzicalTraducere Aurel Rău

    Citește mai departe
  • Giorgios Seferis- Primăvară după Cristos... 3

      Cu primăvara din nou a îmbrăcat culori viiși umblând ușorcu primăvara din nou,cu vara din nouzâmbea.Printre mugurii cruzisâni dezgoliți până la vene,dincolo de noaptea uscatădincolo de bătrânii albițicare șușoteau întrebându-secum e mai bine: să predeacheile ori să legefrânghia și să se spânzuresă lase goale trupuriunde sufletele nu rezistauunde mintea nu ajungeași genunchii se înmuiau.Cu primii muguribătrânii și-au pierdut capulși au predat toate:nepoți și strănepoțiadâncile ogoareși munții verziiubirea și avutulmila și acoperișulrâurile și marea;și-au plecat ca niște statuilăsând după ei tăcereape care nu spade o tăiarăpe care nu tropote o luarănici strigătele celor necopți;și-a venit marea singurătate,și-a venit marea strâmtorareoda

    Citește mai departe
  • Octavian Paler- Aceeași vârstă... 3

        Am exact vârsta la care Don Quijote și-a început aventurile, Am aceeași vârstă și iubesc lumea la fel, Nu-mi mai lipsește nimic. Poate, un scutier îmi lipsește, dar nu-i nimic, Voi porni singur la drum. Am aceeași vârstă și aceeași nevoie să cred, Nu-mi lipsește nimic. Poate-mi va lipsi Rosinanta, Dar nu-i nimic, voi merge pe jos. Și poate morile sale de vânt, Dar nu-i nimic, le voi inventa și pe ele.

    Citește mai departe
  • Markus Zusak - Hoţul de cărţi (fragment)... 3

      Max Vandenburg,  August 1943  Erau rămurele de păr, aşa cum se gândise Liesel, şi ochii apoşi au păşit spre ea, peste umerii celorlalţi evrei. Când au ajuns la ea, au implorat. Barba îi îmblânzea faţa şi gura îi tremura în timp ce spunea cuvântul, numele, fata. Liesel. Liesel uită cu totul de mulţime şi intră în marea de evrei, printre ei, până îl apucă de braţ cu mâna stângă. Chipul lui se înclină spre ea. Ea se împiedică şi evreul, îngrozitorul evreu, se aplecă pentru a o ajuta să se ridice. Îşi irosi toate puterile. -Sunt aici, Max, zise ea din nou, sunt aici. -Nu-mi vine să cred...Cuvintele îi picurau din gură lui Max Vandenburg. Uite cât ai crescut! Avea o tristeţe intensă în ochi. I se umflau. Liesel...Au pus mâna pe mine acum câteva luni. Vocea lui era schilodită, dar se tâ

    Citește mai departe
  • Octavian Paler- Interviu cu Dumnezeu... 3

       Ai vrea să-mi iei un interviu, deci, zise Dumnezeu. - Dacă ai timp,  i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.- Timpul meu este eternitatea. Ce întrebări ai vrea să-mi pui?- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?Dumnezeu mi-a răspuns:- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, iar apoi tânjesc iar să fie copii; că își pierd sănătatea pentru a face bani, iar apoi își pierd banii pentru a-și recăpăta sănătateaFaptul că se gândesc cu teamă la viitor și uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca și cum nu ar muriniciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit.Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp.Apoi am întrebat:- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le învețe copiii tăi?

    Citește mai departe
  • Charles Baudelaire – Ochii Bertei... 3

       Nu luați în seamă ochii mult lăudați, faimoși, Voi, ochi ai dragei mele, prin care-o adiereMai lină ca-nserarea se tulbură și piere!Vărsați asupră-mi noaptea vrăjită, ochi frumoși!Ochi ai copilei mele, voi adorate-arcane,Cu magicele peșteri v-asemui într-adinsUnde comori de nimeni știute joacă stins,De umbre-acoperite,-n letargice mormane!Adânci și mari sunt ochii copilei și ascund,Ca tine, Noapte-ntinsă, lungi scăpărări de focCu Dorul și Credința-mpletite la un loc,Ce, pătimaș ori candid, scânteie în străfund.(traducere Virgil Teodorescu)

    Citește mai departe
  • Juan Ramon Jimenez- Roza... 1

          Ah, roza care traversase marea atât de lin, cu-o viață atât de dulce!     (Toți am crezut că va ajunge moartă-n portul nostru ea, roza care traversase marea).   Îmi amintesc de ea, singură, pură, tainică între cuvânt și fum, sleită-n soarele de-amurg (ce nostalgie de-odaia cu covoare, verde-obscură!)

    Citește mai departe

Despre Ziarul toateBlogurile

ZtB preia, în funcție de categoria la care sunt înscrise blogurile în catalog, articolele bloggerilor membri ai portalului toateBlogurile.ro.

Pentru ca articolele tale să fie publicate aici în mod automat, trebuie să fii membru al portalului și să ai blogul înscris.

Articole recente

Articole Promovate