Pe strada pustie – calul şchiop şi tăcut pe altă stradă din univers – eu însumi tăcut şi înfricoşat de piciorul meu, legată cu lanţ marea bilă neagră cu ceas în buzunarul meu de la piept minutarul şi arătătorul în buzunarele de la pantalon cifrele opt, nouă şi zece, unu şi doi celelalte cifre amestecate încâlcite sălbatic în p
Citește mai departe
Multă vreme am crezut că șinele de cale ferată sunt urmele unui tren mai stîngaci căruia i se topesc roțile în timpul mersului ani de zile am așteptat ca șinele de cale ferată din fața casei mele să dispară, să se topească încet și ele să fie luate de ploaie, să se scufunde în pămînt dar nu, orașul este cel care s-a subțiat între timp s-au evaporat acoperișurile, punctele cardinale s-au ciobit
Citește mai departe
Locuiam în miezul unui măr eram singur vara citeam lungi poezii anonime iarna ascultam înfiorat cum vântul construieşte cuburi de aer pentru posteritate mă lăsam copleşit de căldura dinlăuntru închideam pleoapele şi realitatea se dezbrăca sub pleoapele mele oarecum ruşinată pe vremea aceea nimicul încă nu exista în zilele ploioase încercam să-mi aduc aminte de unele lucru
Citește mai departe
Pe străzile oraşului cîinele oraşului mă latră încet, de ce latri la mine, îl întreb sînt singur, îmi răspunde şi mă cuprinde frica să mergem să bem o bere îi răspund el rîde, îmi spune, eşti nebun? ce-o să zică oraşul cînd ai să bei bere cu cîinele oraşului? eu mă înfurii şi strig: nu-mi pasă,
Citește mai departe
Eu stau în faţa ferestrei mai fumez o ţigară Istoria trece pe lângă mine ţinându-şi sânii în palme maşinile se opresc dintr-o dată incendiind autostrada magazinele sunt părăsite în grabă în măcelării se face dintr-o dată linişte fratele meu, infirm de picioare singurul din familie care face gimnastică se târăşte lângă mine ce e, ce e, mă întreabă
Citește mai departe
Pasărea, mirată, înduioşată şi-a luat gheara din burta mea şi-a ridicat ciocul din gîtul meu m-a lăsat acolo, în patul răvăşit şi s-a învîrtit prin odaia mea s-a izbit cu icnete de pereţii mei după aceea a dat de fereastră şi s-a gîndit mirată la fereastră nu mai întîlnise niciodată o fereastră ar fi trebui să-i spun fereşte
Citește mai departe
Din buzunarele mortului s-au scurs două fire subţiri de sînge da, omul acesta îşi ţinea în buzunare două păsări mici pe care le-a strivit în cădere acum se ştie de ce omul acesta îşi ţinea toată ziua mîinile în buzunare ori de cîte ori se ducea în parc să se plimbe umerii îi tremurau gîtul i se umplea de sudoare noi îl salutam el răspundea liniştit şi tandru
Citește mai departe
Domnule senator grupul nostru de ziarişti ţine să vă felicite călduros pentru succesul pe care l-aţi avut în campania electorală şi vă roagă să-i acordaţi câteva minute mai întâi ne-ar interesa să ştim ce este materia şi câte forme de existenţă are apoi am dori să cunoaştem care este raportul dintre spirit şi corp şi dacă infinitul poate fi intuit în natură iar la sfârşit dacă puteţi spuneţi-ne câteva cuvinte despre frunza de vişin
Citește mai departe
Firimiturile care cad de la masa de lucru a poetului fac uneori un zgomot asurzitor se aud ţipete, bufnituri o bătrână leşină pe trotuarul din faţa casei poetului un om moare strivit sub o maşină ploioasă de la masa de lucru a poetului cad uneori firimituri enorme, inadmisibile când poetul este obosit oraşul însuşi înnebuneşte fântânile arteziene îngheaţă, tramvaiele se izbesc de ziduri cuvintele însele devin mai rare,
Citește mai departe
Cu suferinţa, nicicînd n-au dat greş Vechii Maeştri: ce bine i-au înţeles Rangul omenesc; cum se petrece ea Cînd altul mănîncă sau deschide-o fereastră sau numai se plimbă aiurea; Cum, cînd cei în vîrstă-s respectuos, pătimaş în aşteptarea Miraculoasei naşteri, mereu trebuie să fie Copii ce nu doreau neapărat ca ea să se-ntîmple, lunecînd Pe-un iaz la marginea pădurii: Nicicînd n-au uitat Că şi cumplitul martiriu trebuie să-şi urmeze cursul Cumva, într-un colţ, în vre
Citește mai departe
”În 1930 m-am angajat ca jumulitor de pene la o crescătorie de porumbei dintr-una din aşezările de la periferia oraşului Los Angeles, aşezări despre care se spune că sunt un ciorchine de sate în căutarea unui oraş. Slujba asta de jumulitor nu era prea lucrativă, dar avea o serie de compensaţii nemateriale. De câteva ori pe săptămână se aduna un grup de băieţi şi de tineri în „şopronul de execuţii“. Porumbeii erau omorâţi prin despicarea gâtului, după aceea erau ţinuţi de picioruşe, care li se zbăteau frenetic, deasupra unei găleţi în care li se scurgea sângele până îşi dădeau duhul. Pentru fiecare porumbel pe care-l jumuleam şi-l pregăteam pentru piaţa din Los Angeles, aruncam câte o pană într-un bidon marcat cu numele fiecăruia dintre noi, şi la sfârşitul zilei eram plătiţi după numărul de pene din bidon. Pentr
Citește mai departe
lui v înnopteanu nu-i place filozoful j paul sartre, zice că e prea multă doxologie în el, prea multe gerunzii cu liniuță, v înnopteanu preferă să asculte cum pisicâinele lui face măr. (tră- dează marele meu pisicâine benone - spune v înnopteanu - o mai multă înțelegere atunci când face măr, despre abstrusa alegere a pro-jectului înainte decât hegelianul sartrone). or, v înnopteanu l-a citit pe j p sartre cu sârg și-a scos și citate, a fost chiar și în târg să-și cumpere un creion cu vârf moale, să-și facă semne pe marginea cărții, așa că respingerea lui sartre după un bine gândit plan de argumente de către v înnopteanu este imaginea seriozității însăși, pe care pisicâinele o mârâie liniștit.
Citește mai departe
facem ca în piesele noastre - înclinăm prisma această care e timpul lăuntric, așa cum noi îi dăm preț - și ne desfacem în mai mulți, unii adevărați - și, ca acela care voia astfel să-și economisească drumul la țară - unde-l aștepta logodnica - ne gândim să lăsăm eul nostru cel mai de preț - adevărat - să rămână, asemenea unui gândac uriaș în pat - și alții să-i luăm cu noi - căci acuma noi ne gândim să-i facem o vizită de reprezentare - (lumea este reprezentarea mea - și asta am înțeles-o noi pe scara pe care va trebui s-o urcăm acum, căci cu adevărat îi vom face ei vizită) - și deci îl rugăm pe unul din noi să ne însoțească -și el acceptă, spunându-ne că va ști să ne prezinte în așa fel încât să o facă pe ea să surâdă - și el însuși surâde spunându-ne asta. și deci mergem - preludiul e doar o singură frază, legănându-și încheierile
Citește mai departe
minunat - el ne trimite o carte a înțelepciunii, unde sunt strânși laolaltă mai ales cei din generația a doua a căutătorilor noptatici - și dacă noi o deschidem, putem poate găsi explicația - și o deschidem - și citim că fantasmagoriile vesele se risipesc treptat sub cerul imens înstelat -și stăm și ne gândim - și citim despre câinele care se purta față de frumoasa egiptianca - spune acolo - cu o umilință dezgustătoare, dar spionându-i toate gesturile, și bătându-și joc de ea când o vedea jucându-se cu păpușa de cârpe - ca și cum ar fi fost prințul - și ne gândim iar că grație acestei cărți atât de groase - și unde citim mai departe că el îi scria, noaptea târziu de tot, că orice cuvânt trebuie să se întrupeze, chiar și cuvântul iubirii - noi ne-am putea întrupa, nu în câine, ci în maimuță acum de demult care să o urmeze peste tot pe denisa,
Citește mai departe
însă atunci problema ar fi cum anume să ne mișcăm în lăuntrul acesta - unde se poate, deopotrivă înainta într-o parte, într-alta - și chiar înapoi - căci roza sulfurilor în ținutul acesta sufletesc se desfoliază în cele mai nebănuite îndreptări ale cailor de la un loc, de la o clipă la alte - mersul, anevoios, printre trunchiurile nemișcate ale timpului interior - și trosnesc sub pași vreascuri câte unui gând răslețit de altă dată, acum numai o clipă zvâcnind sub piciorul care își caută înaintarea - și pândesc ochii mărunți din tufișuri - mersul acesta strivind vorbe mai vechi, și căutând calea înspre afară - dincolo de vorbele aruncate în spate, înainte, uscate, și peste care treci - să ieși așadar la lumină -ca într-o poveste cu care să închei rotirea unui an - într-o zi de aniversară -și deodată în lumină - (și povestea până atunci spunând despre o clipă sau alta
Citește mai departe