Articole postate de Gabi

  • Georg Trakl – Psalm... 61

       A 2-a versiuneDedicat lui Karl KrausE o lumină pe care vântul a stins-o.E o cârciumă de țară pe care după-amiază un bețiv o părăsește.E o vie arsă și neagră, cu găuri pline de păianjeni.E o încăpere pe care-au văruit-o cu lapte.Nebunul a murit. E o insulă în Marea SuduluiÎntru primirea Zeului Soare. Se bat tobele.Bărbații execută dansuri războinice.Femeile-și leagănă șoldurile în liane și maci,Când marea cântă. O paradisul nostru pierdut.Nimfele au părăsit pădurile de aur.Se-ngroapă străinul. Începe atunci o ploaie de sclipiri.Fiul lui Pan apare sub forma unui terasierCe doarme la amiază pe asfaltul încins.Sunt fetițe-ntr-o curte, în hăinuțe de-o sărăcie sfâșietoare!Sunt odăi pline de-acorduri și de sonate.Sunt umbre care se-mbrățișează în fața unei oglinzi oarbe.La fereastra spitalului, convalescenții se-ncălzesc.Un vapor alb duce

    Citește mai departe
  • Georg Trakl - Grodek... 66

    A 2-a versiuneSeara pădurile-ntomnate răsunăDe arme ucigașe, câmpiile de aurȘi iezerele-albastre, soarele se rostogoleșteMai mohorât pe deasupra; noaptea cuprindeRăzboinicii muribunzi, tânguirea sălbaticăA gurilor sfărâmate-ale lor.Norii roșii în care-un zeu înfuriat locuieșteAdună însă-amuțiți, în valea cu sălcii,Sângele vărsat, răcoarea selenară;Toate drumurile dau în neagră putrezire.Sub crengile de aur ale nopții și stelelorSe leagănă umbra surorii prin dumbrava tăcută,Salutând spiritele eroilor, capetele-nsângerate;Și-ncet printre trestii răsună flautele sumbre-ale toamnei.O, jelire mai mândră! voi altare de bronz,Flacăra arzătoare a spiritului hrănește azi o teribilă durere,Nepoții nenăscuți.Trad. George Stati

    Citește mai departe
  • Georg Trakl -În Est... 63

    Ca orgile sălbatice-ale viscoluluiE mânia sumbră a poporului,Talazul purpuriu al bătăliei,Al stelelor desfrunzite.Cu sprâncene sfărmate, cu brațe de-argint,Noaptea face semne soldaților muribunzi.În umbra-ntomnatului frasinSuspină duhurile celor uciși.Sălbăticia spinoasă-nconjoară orașul.De pe treptele-nsângerate, luna izgoneșteFemeile cuprinse de spaimă.Lupi nesătui năvăliră pe poartă.Trad. George Stati

    Citește mai departe
  • Georg Trakl - Somnul... 59

    A 2-a versiuneBlestemate fiți voi, otrăvuri întunecate,Somn alb!Această cea mai stranie dintre grădiniCu arbori amurgiți,Plină de șerpi, fluturi de noapte,Păianjeni, lilieci.Străinule! Umbra-ți pierdutăÎn apusul de soare,Un sumbru corsarÎn marea sărată-a mâhnirii.Păsări albe prind să fâlfâie la marginea nopțiiPeste dărâmatele orașeDe-oțel.Trad. George Stati

    Citește mai departe
  • Georg Trakl - Soarele... 62

    Zilnic vine soarele galben peste colină.Frumoase-s pădurea, animalul întunecat,Omul; vânător sau cioban.Roșiatic se-nalță peștele în iazul verde.Sub cerul rotund,Pescarul alunecă-ncet în luntrea albastră.Domol se coc strugurii, grâul.Când ziua tăcut se sfârșește,Ce-i bun și ce-i rău pregătite-s.Când se face noapte,Drumețul ridică-ncet pleoapele grele;Soare răzbate din râpa sumbră.Trad. George Stati

    Citește mai departe
  • Georg Trakl – Declin... 62

    A 5-a versiuneLui Karl Borromaeus HeinrichPeste iazul cel albPăsările sălbatice-au plecat.Seara, un vânt de gheață bate dinspre stelele noastre.Peste mormintele noastreSe-nclină fruntea sfărmată a nopții.Sub stejari ne legănăm într-o luntre de-argint.Sună mereu zidurile albe ale orașului.Sub bolți de spini,O frate-al meu, ne aburcăm, arătătoare oarbe, către miezul nopții.Trad. George Stati

    Citește mai departe
  • Georg Trakl – Cântecul lui Kaspar Hauser... 64

    Pentru Bessie LoosEl cu adevărat iubise soarele ce cobora colina purpuriu,Potecile pădurii, pasărea neagră cântătoareȘi bucuria verdeții.Grav îi era culcușul în umbra copaculuiȘi pur chipul său.Dumnezeu rosti o flacără blândă inimii sale:Ah, omule!Liniștit, pasul său găsea orașul seara;Tânguirea-ntunecată a gurii sale:Vreau să fiu călăreț.Însă-l urmau tufă și animal,Casa și grădina-n crepuscul a oamenilor albi,Iar ucigașul său îl căuta.Primăvară și vară și toamna frumoasăA celui drept, pasu-i ușorLa odăile-ntunecate ale celor visând.Noaptea, el rămânea singur cu steaua sa;Vedea zăpada căzând pe crengile goaleȘi-n pridvoru-amurgit umbra ucigașului.Argintiu căzu capu nenăscutului. Trad. George Stati

    Citește mai departe
  • Geo Bogza- Triplul concert... 68

        Răsuna în mintea mea un glas limpede de fată: ”Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheața se-ntinde Asemeni oglindelor.„ Răsuna, cu ecoul unei pădurii peste al cărei frunziș se așternuse un subțire strat de zăpadă. În moliciunea ei, soarele de decembrie, lepădându-și violențele cosmice, sărută sfios urmele unei căprioare. ”Colinde, colinde E vremea colindelor Căci gheața se-ntinde Asemeni oglindelor Și tremură brazii

    Citește mai departe
  • Constantin Noica- Introducere la Brâncuși prin Cumințenia Pământului 195

            Către anul 2000, scria Paul Morand prin anii douăzeci, „operele lui Brâncuşi vor împodobi pieţele lumii întregi“. S-ar putea să nu se întîmple chiar aşa cum imagina scriitorul francez, dar ar fi extrem de recomandabil ca una cel puţin dintre operele sculptorului să figureze în toate pieţele lumii: „Cuminţenia pămîntului“. Într-adevăr, nu se stie dacă la un moment dat nu va veni în inspecţie pe pămînt vreun intendent cosmic, însărcinat cu supravegherea părţii acesteia mai secundare a galaxiei noastre, care să ne întrebe: ,,Sînteţi cuminţi? Este cuminte Pămîntul? Sau să trimitem din cosmos o cometă ca să măture viaţa de pe el?” Ne putem închipui că în clipa aceea unii oameni politici de pe Terra

    Citește mai departe
  • William Carlos Williams - Un soi de cântec... 67

      Lasă șarpele să aștepte sub buruiana luiși scrisulsă fie cu cuvintele domoale și iuți, ascuțitesă izbească, liniștite în așteptare,fără somnreconciliind prin metaforăoamenii și pietrele.Compune. (Nu există ideidecât în lucruri). Născocește!Saxifraga e floarea mea țănduritoarea stâncilor.

    Citește mai departe
  • William Carlos Williams - Femeie tânără la fereastră 129

        Ea șade culacrimi peobrazobrazul pemânacopilulîn poalănasul luiturtitde geam   Traducere Petre Stoica         ...

    Citește mai departe
  • William Carlos Williams – Unui câine rănit pe stradă 112

         EU ÎNSUMI, Nu bietul animal ce zace acoloChelălăind de durere,Sînt cel ce mă redă mie însumi, cu o tresărire,Ca la explozia unei bombe, a unei bombe careA răvășit întreaga lume.Nu pot face altcevaDecât să cânt acesteaȘi astfel să-mi astâmpărDurerea.O AMORȚEALÃ SOMNOROASÃ îmi îneacă simțireaDe parcă aș fi băutCucută. Mă gândescLa poeziaLui Rene CharȘi la tot ce trebuie să fie văzutȘi suferit,L-a tot ce l-a făcutSă vorbească numai despreRâurile cu trestii,Despre narcisele și laleleleAle căror rădăcini acestea le udă,Până și despre fluviul nezăgăzuitCe scaldă rădăcinileSuav mirositoarelor floriCe populeazăCaleaLaptelui.ÎMI AMINTESC de Norma*,Prepelicarul englezesc al copilăriei mele,De mătăsoasele ei urechiȘi de oc

    Citește mai departe
  • TEOHAR MIHADAŞ: „L-AM PURTAT PE UMERI PE LUCIAN BLAGA“ 64

    I. OPRIŞAN: Mult stimate domnule Mihadaş, rugîndu-l, de curînd, pe domnul D.R. Popescu să-mi indice cîteva dintre personalităţile clujene la care aş putea apela spre a afla unele aspecte mai puţin cunoscute despre ultima perioadă a vieţii lui Lucian Blaga, domnia sa a rostit înainte de toate numele dumneavoastră, ceea ce m-a mirat întrucîtva, deoarece era pentru prima dată cînd numele dumneavoastră era asociat cu cel al filosofului. În ce relaţii v-aţi aflat, de fapt, cu poetul şi în ce împrejurări l-aţi cunoscut ?  TEOHAR MIHADAŞ: Întîi şi întîi mulţumesc, şi pe această cale lui D.R. Popescu pentru că „a rostit înainte de toate numele“ meu atunci cînd l-aţi rugat să vă indice cîteva personalităţi care să răspundă la întrebările dumneavoastră despre Lucian Blaga.  Relaţiile dintre mine şi poet erau a

    Citește mai departe
  • Here I Love You ~ Pablo Neruda... 268

      ...

    Citește mai departe
  • Jorge Guillen- Perfecțiune... 68

          Arc, deasupra zilei clare, Îndesat azur tronează. E suprema-ncoronare A splendorilor: amiază. Totul e cupolă. Centru Fără voie, roza pentru Soare lujeru-și apleacă. Și-i atât de-adânc fiorul De prezent, încât piciorul Simte-n mers planeta-ntreagă.

    Citește mai departe