EX OSSIBUS ULTOR (Cel ucis se răzbună) A fost un tânăr împărat, De la mişei a smuls averea Şi a smuls de la tirani puterea Şi mulţi nebuni a spânzurat. Dar patru inşi vorbind în şoapte L-au dus în giulgiuri învelit Şi-n codrul cel mai tăinuit L-au îngropat târziu în noapte. Cei tari au zis: „A fost mişel! Ne-a prigonit prea multă vreme!“ Iar popii fulgerau blesteme, Şi cei ce mai vorbeau de el Nici voie să-şi cernească portul, Nici drept să-l plângă n-au avut Şi niciodată n-au ştiut În ce pământ le doarme mortul. Şi nu vor şti! Căci groapa lui În blestemat pământ s-ascunde. Nici soare-acolo nu pătrunde, Nici plângerile nimănui. Jurat-a Iadul să-ngrădească Cu nopţi de veci acel mormânt, Iar brazii tac, că nici un vânt Nu-i clatină ca să vorbească. Dar noaptea-n zare uneori, Când e furtună-n depărtare, La margini de-orizont răsare Un fulger alb, târziu spre zori Şi-ntruna spre p