Locuiam în miezul unui măr eram singur

vara citeam lungi poezii anonime

iarna ascultam înfiorat cum vântul

construieşte cuburi de aer pentru posteritate

mă lăsam copleşit de căldura dinlăuntru

închideam pleoapele şi realitatea

se dezbrăca sub pleoapele mele oarecum

ruşinată pe vremea aceea nimicul încă nu exista

în zilele ploioase încercam să-mi aduc aminte

de unele lucruri mai subtile

cum ar fi de plidă compoziţia universului

ori starea primului principiu

încercam să-mi aduc aminte de prima ploaie

şi de primul castan înflorit şi de prima încercare

a spiritului de a cugeta mai mult de o secundă

alteori când amurgul îşi trimitea razele

adânc prin coaja mărului până în pielea mea

subţiată de somn şi de aşteptare

mă gândeam la frumoasa Makta

singura mea imagine despre sublim

atunci cădeam în genunchi

acolo în miezul aromat şi roşu

zguduind mâna celui care

tocmai ducea mărul la gură.