Până nu demult am considerat scrisul ca o altă formă de artă prin care fiecare își împărtășește viziunea despre lume. Unii dintre noi pictează, alții își exprimă ideile prin intermediul muzicii, în timp ce restul aleg să își facă cunoscute impresiile prin intermediul cuvintelor așternute pe o pagină albă, în spatele unui pseudonim care îi apară de critică. Ce au în comun toate aceste forme de exprimare? Emoția. Libertatea gândirii, dar și libertatea sufletească.

Tindem să credem că, prin a scrie, delimităm ficțiunea de certitudine, însă adevărul e că uneori ne aflăm la hotarul dintre cele două universuri, pendulând nehotărâți între a descrie realitatea așa cum e sau a adaugă acel strop de magie necesar „frumosului”. Dar suntem complecși; ne face plăcere să ne chinuim confirmându-ne de fiecare dată cruzimea cotidianului, dar ne liniștim sufletul evadând câte puțin în minunata lume a literaturii.

Pâ...