“Vârsta este doar un număr” , într-adevăr. Însă e şi un cumul de experienţe. Şi cumva, în această aglomeraţie cotidiană, ne lăsăm prinşi în capcana asocierii. Aşa-numitul moment ideal este cameleonic, într-o continuă tranziţie şi i se atribuie permanent câte o obligaţie corespunzătoare formei luate. Există o fugă permanentă în a-l descoperi, iar în urma acestui maraton rămâne , poate, un munte de decizii ce încă îşi asteaptă docile echivalentul în ani. Căci, da!, idealul a luat forma vârstei, iar timpul nu face decât să îl îndepărteze, iar pe noi să ne angreneze într-un “treasure hunt” modern.

Căutăm… cunoaştere, diversitate, evoluţie. Căci progresul modelează, conferă substanţă şi ridică vălul subţire de superficialitate. E drept, necesită timp, însă are nevoie şi de sete neîncetată de cunoaştere, de acea curiozitate fără margini. O reţetă, aparent simplă, pentru a depăşi barierele impuse de ani. Se visează, se schiţează planuri de viitor… uneori poate prea în viitor. Se echivalează maturitatea cu materialul când, de fapt, aceasta izvorăşte din experienţe diverse. Este definită de fluxul de idei, diplomaţie, de echilibrul dintre minte şi suflet. Dar, poate cel mai important, este conturată de cunoaştere.

Vârsta, un număr. Produsul diversităţii. La fel şi maturitatea.