Nu am prea multe de povestit. Sau poate ȋncă nu ȋmi dau seama câte idei aşteaptă cuminţi, ȋntr-un colţ retras al minţii, să iasă la lumina. Să prindă viaţă şi să fie citite, dezbătute şi reinterpretate de fiecare dintre voi. Poate le reprim.
Poate chiar nu am nimic de spus. E o dilemă.
Până la urmă, câţi dintre noi mai au ceva de spus după această perioadă tumultoasă caracterizată de stagnare ȋn toate aspectele vieţii? Fără călătorii, fără ȋntâlniri, fără discuţii faţă ȋn faţă, fără factorul SOCIAL? Probabil abia acum conştientizăm că interacţiunile umane sunt cele care pun ȋn mişcare motoarele vieţii. Sunt combustibilul necesar motivaţiei de a ne dezvolta permanent. De a ȋncerca să ne depăşim prin puterea exemplului. Căci, da, din punctul meu de vedere, fiecare interacţiune generează comparaţii şi, de aici, competiţie – una sănătoasă. Însă cum orice lucru bun devine nociv atunci când este “consumat” ȋn exces, aceeaşi judecată poate fi utilizată şi ȋn contextul de faţă. În mâinile nepotrivite, competiţia te poate “consuma” ȋncet, ajungând victima sa şi a orgoliului. Echilibrul e esenţa dintre a ȋnvăţa dintr-o experienţă şi de a te lăsa acaparat de concurenţa bolnăvicioasă.
Factorul social e şi un pansament. Un terapeut al sufletului care ȋţi ȋngrijeşte rănile, ştiind să fie delicat sau, de ce nu, dur atunci când consideră necesar. Însă această caracteristică rezidă din calitatea interacţiunilor umane şi, cel mai important, din calitatea oamenilor cu care ne ȋnconjurăm. Pentru că unii devin “agresori” emoţionali, ȋn timp ce alţii, cei puţini, se transformă ȋn “protectori”, “ȋnvăţători” şi, ȋn cele din urmă, prieteni. Toate experienţele trăite ȋn acest joc ne ȋnvaţă, treptat, să citim mai bine oamenii din jur şi să ȋnvăţăm cine merită să rămână şi de cine trebuie să ne detaşăm.
Aş mai putea adăuga că ȋntreg acest context social este şi un bun ȋnvăţător. O cultură sau o limbă nouă, o carte bună sau chiar şi o reţetă simplă de experimentat ȋn weekend, toate aceste lucruri ne parvin mai repede atunci când relaţionăm, când creem legături, fie ele şi de scurtă durată. Bineȋnţeles, putem acumula informaţii şi din solitudinea casei. ȋnsă nu e mai uşor de ȋnvăţat atunci când eşti printre persoane la fel de curioase şi la fel de dornice de experimentat?
În final, din fiecare aspect al acestei vieţi sociale pe care o construim şi o ȋntreţinem, trebuie să luăm ȋn egală măsură lucruri bune şi unele mai puţin bune, şi să ȋnvăţăm să le utilizăm pe ambele ȋn avantajul nostru. ȋntreaga viaţă să ne fie un echilibru.
