Nu am prea multe de povestit. Sau poate ȋncă nu ȋmi dau seama câte idei aşteaptă cuminţi, ȋntr-un colţ retras al minţii, să iasă la lumina. Să prindă viaţă şi să fie citite, dezbătute şi reinterpretate de fiecare dintre voi. Poate le reprim.

Poate chiar nu am nimic de spus. E o dilemă.

Până la urmă, câţi dintre noi mai au ceva de spus după această perioadă tumultoasă caracterizată de stagnare ȋn toate aspectele vieţii? Fără călătorii, fără ȋntâlniri, fără discuţii faţă ȋn faţă, fără factorul SOCIAL? Probabil abia acum conştientizăm că interacţiunile umane sunt cele care pun ȋn mişcare motoarele vieţii. Sunt combustibilul necesar motivaţiei de a ne dezvolta permanent. De a ȋncerca să ne depăşim prin puterea exemplului. Căci, da, din punctul meu de vedere, fiecare interacţiune generează comparaţii şi, de aici, competiţie – una sănătoasă. Însă cum orice lucru bun devine noc...