De luni suntem acasa. Azi Gulie are o saptamana. Si azi am avut prima data sentimentul de „I feel good!” dupa a doua nastere… Am insistat sa vin pe jos de la maternitate. Pe la jumătatea drumului m-am întrebat daca nu am exagerat. Aparent nu, ca am ajuns acasa intacta, fără sangerari pe cicatrice. Diferenta fata de prima nastere: nu am fost in stare sa il car pe bebe, a fost in wrap la Mr. G. Daca va intrebati cum a reactionat Bulbuc la toata aparitia asta noua in viata ei, va spun sincer ca noi încă pasim pe coji de oua in jurul ei. Per ansamblu a reactionat mult mai bine decât ne asteptam. Am simtit o supărare acolo, dar sa zicem ca e gestionabila. Pe de alta parte, ne întrebăm daca nu e si ceva mai adânc. Asa ca stam cu ochii pe ea ca pe butelie, avem grija sa ii acordam o grămadă de atenție si incercam sa facem totul cat mai usor pentru ea. Si îmi amintesc des cuvintele unui psiholog american care zice ceva de genul ca daca nu ma ingrijorez ca as putea face...