Penelul pe pânză aprinde culoare spre zare.Se aruncă un pod ca un fald de mătase de soaredinspre el către cer după cernerea blândă de apă,cu dorul hai-hui depărtarea cea vastă s-o-nceapă.Cu dalta un semn deschide în spațiu hotare.Lumină și umbră dansează-mpletit cu ardoare.Ochiul buimac, rătăcit printre formele viialintă mirat tăceri niciodată pustii.Cuvintele cer înalt și cădere în sine,creând dependență-ntre ele și fulgere plinede jindul furtunii la lutul ce poate s-o-nvie.Creionul le prinde - mesaj de grafit pe hârtie.Arcușul pe suflet alunecă-n note de pur,fărâmă și mare le spulberă jur-împrejur,le strânge-napoi în podul cel neted de palmă,le prinde în plasă în marea-i imensă și calmă.Penelul și dalta, creionul, arcușul îndurădurerea și dorul, talazuri, furtuni și arsură.A priori tării, ne sunt slăbiciuni în răspăr.Adevăru-i părere, ilu