Articole postate de Carmen Pricop

  • Peisaj... 128

    În vârf de munte, prin lumină, pădurea piaptănă cerul. (2023) ...

    Citește mai departe
  • Jocul de-a ziua și noaptea... 240

    Soarele se joacă de-a v-ați ascunselea cu zarea  Gândurile mele, la fel, cu mirarea,  cu somnul, cu lenea, cu zborul săgeată  în sus, către unde n-am fost niciodată. Soarele se pitește după-un deal dimineața, iar la prânz

    Citește mai departe
  • Ne putem întâlni la răscrucea mirării... 276

    Suntem străini până în măduva oaselor,fiecare cu cerul și abisul lui personalîntinse dincolo de zidirile caselor din care ieșim la plimbare banal. Ne putem întâlni la răscrucea mirării, ni se pare că dealuri și văi se unesc ca-ntr-un puzzle idilic, dar pe marginea scării abisul și cerul din noi ne pândesc. Abisul din tine îmi smulge din miez un mugur de aripă avid să se-ntindă. Mi-e cerul sărac fără zbor, fără crez și cerul din tine nu-i destul să mă prindă.

    Citește mai departe
  • Lespezi... 281

    Motto: "It's in our perceived small things that Life happens the most." Carol Nelson ...

    Citește mai departe
  • Plugușorul 2021... 266

    Aho, aho, copii și frați, Stați puțin și ascultați! Mâine Anul se-nnoiește, Plugușorul se pornește Și începe a ura, Pe la case-a colinda, Dar colindă în online Fără colăcei și bani. Chiar dacă ne-am distanțat, De urat tot n-am uitat. Iarna asta încă-i grea, Dar nu de prea multă nea, Ci de dor de-o-mbrățișare Călduroasă, primitoare De la prieteni, de la neamuri, De un plugușor la geamuri. Ia sunați din

    Citește mai departe
  • Conturul inimii... 264

    Am desenat c-un deget în țărână conturul inimii. Pe urmă cu o mână l-am netezit și l-am lărgit c-o zare. În inimă adun necugetare ca pe-o tarabă dintr-un târg de vechituri. Adun emoții, oameni, locuri, firmituri. Apoi mi-am adâncit în sol o temelie, o rădăcină zdravănă și vie pe care-am ridicat din clipe ziduri spre-albastrul fără griji și fără riduri. Iar la sfâ

    Citește mai departe
  • Crâmpeie... 266

    Cad frunze prematur și cad mărgăritare, și fulgi de nea topiți 'nainte de ninsoare, cad vorbe nerostite și gânduri în risipă, cad zboruri secerate degeaba prea în pripă. Se-nșiră niște cifre pe-o coală de hârtie; contabilii îi spun bilanț de pandemie; le seacă de aripi, de dragoste, de dor și-apoi vin lupi la masă și trag pe turta lor. Discută conspirații, se-acuză, se prefac, ori poate că le pasă, dar prea târziu și tac... c-au amânat prea mult, că n-au crezut destul că l

    Citește mai departe
  • Doar cu un vis începe o cărare... 260

    - Iar stai în curte și numeri printre ramuri stele pe cerul ce nu încape-n geamuri, la miezul nopții când cântă cucuvele.  Ce îți șoptesc, ce-ți cântă aste stele?  - Nimic nu-mi spun și-mi cântă fără glas  sufletul meu tânjind și de pripas.  Ele îmi tac și mi se face pace  și liniște adâncă în marea din găoace   în care nasc furtuni aproape din nimica.  Ele îmi tac mânia și-mi ostoiesc și frica.   - Ce-ai face dacă s

    Citește mai departe
  • Țel... 269

      O singură stea,nopții - ispită de-argint, praf pe cărare. (2020) ...

    Citește mai departe
  • Cei care văd... 257

    E minunat să dărui bucurie, și de-i primită cu brațe larg deschise,  tot bucurie se întoarce, vie,  topindu-se în gânduri și în vise.  Dar, uite, strig pe-aici ce doare și ce arde,  ca mine strigă și alți visători,  dar strigătul cel mai adesea cade  pe surzi, netoți ori pe nepăsători.  Au fost întotdeauna cei care văd cărarea până departe-n zarea cea albastră  și-n urma lor a fost întotdeauna marea  de orbi

    Citește mai departe
  • Colb... 264

    Pe cerul nopții plin de stelealeargă visurile meleneîmblânzite și rebele.Pe zarea lumii neștirbităgândul străpunge-ntr-o clipită,vultur cu-aripa ascuțită.Cu tălpile de lut lipite,cu lanț de dor și de ispitecaut cărări închipuite.Și mă descui din lanț cu vrere,lutul mi-i paznic și durere,doru-i pârjol și mângâiere. Pe drumuri lungi pline de colbalerg cu visul meu cel orb,cu gândul zările le sorb. În pumn adun zvon de scânteie, sămânță plină

    Citește mai departe
  • Contrast... 259

    Uitare de-acasă, ieșire în lume,cărări fără nor ce n-au niciun nume,o mască pe față purtară cu artăacum și mereu, schimbare de soartă,cu zările-nchise în urmă, 'naintedeschise culoare înguste în minte,învață cu greu să respire cenușă,trecutu-i o notă uitată pe ușă...***

    Citește mai departe
  • Incandescențe XXI... 269

    ÎnțelegereCând se-ating mâinileînfloresc speranțelea doua oară....

    Citește mai departe
  • Vis de Făurar... 245

    Un castel de cleștar ca o lance străpunge,înălțat pe o stâncă, până-n mijloc de cerși dansează lumina ce se-adună și curgelimpezimi ca de apă în vâltori de mister.Cu pasiune nespusă o cuprinde cleștarulși apoi o despică în scântei ca de foc,iar în turn orologiul și-a pierdut minutarul.Bate-un ceas nesfârșit, ține timpul în loc.Vântul fluieră molcom prin coloane de gheațăîntrupate-ntr-o orgă de-un dibaci Făurarmelodie cu

    Citește mai departe
  • Buzunare... 254

    Când lumea o măsori prin propriul buzunarîngust îți pare totul și cauți în zadarde vreo doi bani spoială, și tot de-atâta - minte,că și ea se subție fără învățămintece vin din perspective morale, largi și care,oricât ai insista, nu intră-n buzunare.Și-atunci nu vezi gunoiul (moral și cel din groapă)crescând până când lumea nu poate să-l încapă,că-n buzunar e strâmt și banii n-au miros.În loc să strângi gunoiul, tu îl arunci pe josca să n-atârne greu, să fie loc destulîn buzunarul tău de-un chior, tot nesătul.

    Citește mai departe