- Iar stai în curte și numeri printre ramuri
stele pe cerul ce nu încape-n geamuri,
la miezul nopții când cântă cucuvele.
Ce îți șoptesc, ce-ți cântă aste stele?
- Nimic nu-mi spun și-mi cântă fără glas
sufletul meu tânjind și de pripas.
Ele îmi tac și mi se face pace
și liniște adâncă în marea din găoace
în care nasc furtuni aproape din nimica.
Ele îmi tac mânia și-mi ostoiesc și frica.
- Ce-ai face dacă s-ar abate norii
și-ar sta pe cer până s-arată zorii?
Te-ar năpădi furtunile și groaza
când nici o stea nu își trimite raza
să facă drum prin tine către vis?
- Nu cred. În mine-i cer, nu doar abis.
Aș număra pe dinăuntru stele
cuminți, senine, aprige, rebele,
apoi le-aș face boltă pe sub norii grei,
s�