Dacă strigi, cade un somnambulDe pe muchia catedralei în mare.Nu spune nimic, nu clătinaMarginea lacrimei în care stămCa într-un lac pur o constelaţie...Şi cu puţine lucruri se poate asemuiDezamăgirea unui băiat blondÎn fugă zănatecă pe lângă roţiGata să prindă în colivia pumnilorScânteia galbenăPe care-o smulg copitele de fierDin pietrele unui drum de ţară.(din vol. Umbria, 1971)