Pescărușii răsar dimineața din apă

Ca niște nuferi ai mării ;O clipă plutesc pe-ntinderi albastreȘi vântul apoi le răpește petalele albeRotindu-le prin aer sclipitoare,Apropiindu-le de valuriȘi iarăși ridicându-le-n văzduhPână sus unde orice făptură dispare.E țărmul galben — și din largVin valuri străvezii și amare.Încet-încet îmi vor pătrunde-n sufletCetățile lor călătoare.Cine mai știe ce drumuriAm coborât de la nordCa să colind rătăcindPe nisipul fierbinte.Așa cum aș vrea să uit orice mișcare,Aș vrea să tac, să nu mai spun nimic —Cuvintele mi se topesc în valuriFăcându-le și mai albastre —Acum ascult în ritmul mării glasuri,E-atâta pace-n preajmă — doar pescărușiiSclipind între apă și cer,Mi-aduc iarăși aminte de timpȘi toate ce trec înainte.Vine seara — și marea,Rostogolind talazuri pe nisip,Respiră mai arar, mai depărtat,Și