Autor: Mihai EminescuSonet I (Afară-i toamnă...)                      Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,                     Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;                     Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri                     Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.                     Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,                     N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;                     Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată                     Să stai visând la foc, de somn să picuri.                     Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri,                     Visez la basmul vechi al zânei Dochii;                     În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;                     Deodat-aud foşnirea unei rochii,                     Un moale