”Zborul, ce fericire!”

(Brâncuși)

Piatra ce cântă -i semn că mâna se trezește

Și se deschide nemărginit, flacără-aprinsă

Chemată să domnească peste iarnă, sânii albi

Ai lungilor coline șlefuindu-i.

De se trezește mâna-n murmur lung

De grâne -aduse cu vântul cel curat,

Pasărea-nchisă -n somnul tău de-atâta vreme 

Îți scapă, făurar de minuni, și tu râzi.