.jpg)
Salut,
Ce mai faci? Să știi că eu am făcut o pauză căci mi-am
spălat sufletul. Cum cu ce? Cu lacrimi. Nu știai că lacrimile șterg
până și cele mai profunde mizerii?
Cum l-am murdărit? Am alergat prea mult și prea tare,
iar ștergătoarele nu au mai făcut față. Ca atunci când plouă
torențial și nu mai vezi nimic. Ești nevoit să tragi pe dreapta și
să pui pe avarii. Așa am făcut eu. Am tras pe dreapta și am pus pe
avarii. Mai bine așa decât să merg în neștiință. Dar știi… nu mă
așteptam să arunce alții cu noroi cât timp stau pe loc. Și nici nu
am crezut că alții vor goni în viteză pe lângă mine, mult prea
aproape, împroșcându-mă și cu mai mult noroi.
Unde goniți, suflete vitezomane, pe lângă sufletele care
sunt la reanimare?
Mi-am curățit sufletul și cu rugăciuni. Dacă ai ști ce
bine dai cu cârpa stând în genunchi! Vezi fiecare pată, orice
murdărie care trebuie frecată. Unele rugăciuni le-am strigat,
altele le-am șoptit, iar pe unele pur și simplu le-am plâns. Dar
știu că pe toate le-a auzit Dumnezeu. Chiar și pe cele nerostite.
Mai ales pe cele nerostite.
”Ăsta-i drumul tău” am auzit șoptit. ”Cum Doamne, să
trebuiască să pășesc printre atâția mărăcini?” m-am plâns eu. ”Prin
rănile tale sângerânde, mai apoi pansate, alții vor vedea Slava
Mea. Tu vezi mărăcinii, Eu văd rodul pământului…”.
Așa că iată-mă, stau pe loc, șlefuindu-se în mine. Cum
să nu mă doară? Doare. Dar și când vezi că te ține de mână
Dumnezeu… zâmbești. Zâmbești și uiți și de durere, și de avarii, și
de noroi, și de mărăcini.
Dar destul despre mine. Spune-mi despre tine. Tu ce
faci?
sursa: https://alinailioi.ro/
