Ce mai faci? Să știi că eu am făcut o pauză căci mi-am spălat sufletul. Cum cu ce? Cu lacrimi. Nu știai că lacrimile șterg până și cele mai profunde mizerii?

Cum l-am murdărit? Am alergat prea mult și prea tare, iar ștergătoarele nu au mai făcut față. Ca atunci când plouă torențial și nu mai vezi nimic. Ești nevoit să tragi pe dreapta și să pui pe avarii. Așa am făcut eu. Am tras pe dreapta și am pus pe avarii. Mai bine așa decât să merg în neștiință. Dar știi… nu mă așteptam să arunce alții cu noroi cât timp stau pe loc. Și nici nu am crezut că alții vor goni în viteză pe lângă mine, mult prea aproape, împroșcându-mă și cu mai mult noroi.

Unde goniți, suflete vitezomane, pe lângă sufletele care sunt la reanimare?

Mi-am curățit sufletul și cu rugăciuni. Dacă ai ști ce bine dai cu cârpa stând în genunchi! Vezi fiecare pată, orice murdăr