O relație de cuplu sănătoasă înseamnă să fiți amândoi în aceeasi echipă, nu unul împotriva celuilalt. Nu este o competiție sau o luptă de orgolii. Nu e despre cine are dreptate, cine greșește mai puțin sau cine are mai mult de câștigat.
Când simți că trebuie să te aperi, să demonstrezi, când
știi că orice greșeală a ta va fi „taxată”, relația se transformă
într-un câmp de luptă unde nu mai simți că ești susținut, ci că
trebuie să îți aperi poziția în fiecare zi.
Ce înseamnă să fiți o echipă?
- vă susțineți reciproc, mai ales în momentele
dificile;
- vă bucurați pentru reușitele celuilalt, chiar dacă în
acel moment nu sunteți voi în centrul atenției;
- nu căutați vinovați, ci soluții; nu îi vânați
celuilalt greșelile, ci încercați să ajungeți la un consens prin
care amândurora să vă fie mai bine;
- vă asumați fiecare partea de responsabilitate – acest
lucru înseamnă că nu îți învinovățești partenerul pentru tot ce nu
este bine în relație, însă nici nu preiei asupra ta toată
responsabilitatea. Fiecare își asumă partea sa: „Aici am greșit eu.
Aici ai greșit tu. Ce putem face fiecare diferit de acum
înainte?”;
- puteți să vă împărtășiți temerile, sentimentele,
greșelile, limitele, fără să vă fie teamă că celălalt le va folosi,
la un moment dat, împotriva voastră.
Ce înseamnă să fiți rivali?
- orice succes al celuilalt pare o
amenințare;
- discuțiile devin certuri despre „cine are dreptate”,
nu despre cum puteți să vă înțelegeți mai bine;
- fiecare simte că trebuie să se apere;
- afecțiunea, intimitatea, apropierea sunt condiționate
- doar dacă „te-ai comportat bine”;
- greșelile sunt contabilizate și sunt aduse în discuție
în momente de conflict pentru a-l ataca pe celălalt;
- se instalează o dinamică de tipul:„Tu ai făcut asta,
eu am făcut asta”, „Eu m-am sacrificat mai mult”, „Tu ai greșit de
mai multe ori”;
- vulnerabilitatea este percepută ca o slăbiciune, nu ca
o oportunitate de apropiere.
O relație în care sunteți o echipă este un spațiu în
care amândoi vă simțiți în siguranță deoarece vă puteți arăta așa
cum sunteți, fără teama că veți fi judecați sau pedepsiți pentru
asta. Puteți evolua împreună, fără să vă anulați individualitatea.
Este acel tip de relație în care nu trebuie să porți o mască, nu
trebuie să te cenzurezi, nu trebuie să joci un rol ca să fii
acceptat. Poți spune ce simți, ce te deranjează, ce nevoi și limite
ai, poți recunoaște că ai greșit, iar celălalt nu folosește toate
aceste lucruri împotriva ta ca pe niște arme, ci ca pe niște ocazii
de a te înțelege mai bine, de a se apropia mai mult de
tine.
Dacă vrei să ieși din competiție, începe prin a renunța
la nevoia de a câștiga, de a avea mereu dreptate. Caută să-l
asculți și să-l înțelegi pe celălalt cu adevărat. De multe ori, ne
pierdem în discuții pentru că vrem ca celălalt să recunoască că noi
avem dreptate, însă acest lucru nu ne apropie de celălalt, ci
dimpotrivă. Îi arătăm că perspectiva lui nu contează, că a noastră
este singura validă, însă nu e despre a câștiga, ci despre a rămâne
apropiați chiar și atunci când avem opinii diferite.
Observă dacă reacționezi la ceea ce face cu adevărat
partenerul sau la propriile frici și răni din trecut - uneori, prin
ceea ce partenerul spune sau face, apasă fără să vrea pe un „buton”
emoțional format cu mult înainte ca relația actuală să înceapă. Și,
fără să îți dai seama, răspunzi disproporționat, ca și cum ai trăi
din nou o suferință mai veche: poate te-ai simțit abandonat,
respins, neglijat sau controlat. De aceea, înainte să reacționezi
impulsiv, întreabă-te: „Ceea ce simt acum vine cu adevărat din
comportamentul partenerului meu? Sau este doar o rană mai veche
care se reactivează în mine?”. Poate te simți ignorat/ă nu pentru
că el sau ea te ignoră cu adevărat, ci pentru că în copilărie nu ai
fost ascultat. Poate te simți controlat/ă nu pentru că partenerul
îți limitează libertatea, ci pentru că ai crescut într-un mediu
strict, unde nu aveai voie să îți exprimi
individualitatea.
Nu mai ține scorul - uneori unul oferă mai mult, alteori
celălalt. Și e normal să fie așa. Poate celălalt trece printr-o
perioadă grea și are mai puțin de oferit. Poate e obosit, stresat
sau are nevoie să fie susținut. Important este să fiți acolo unul
pentru celălalt, să vă sprijiniți când aveți nevoie, nu să țineți
evidența cine a făcut mai mult.
Vorbește despre tine și despre emoțiile tale, nu
împotriva celuilalt. De exemplu, dacă spui: „Iar ai întârziat, ca
de obicei. De ce nu mă mir?”, ceea ce aude celălalt este o critică,
un atac. Chiar dacă ai dreptate, tonul și formularea îl fac pe
celălalt să intre imediat în defensivă. Dar dacă spui: „M-am simțit
ignorat când ai întârziat și nu m-ai anunțat. Am avut impresia că
nu contează planurile mele pentru tine și asta m-a rănit”, nu mai
vorbești despre greșeala lui, ci despre trăirile tale. În primul
caz, partenerul tău se simte acuzat și probabil se va apăra sau se
va închide. În al doilea caz, aude ce ai simțit tu, fără să simtă
că îl ataci. Când vorbim despre cum ne simțim, celălalt este mult
mai dispus să ne asculte, însă când începem cu reproșuri, discuția
riscă să devină rapid o ceartă, o luptă.
Faceți loc zilnic și pentru apropiere - în multe
cupluri, comunicarea înseamnă certuri, reproșuri și lucruri de
„reparat”. Partenerii nu mai caută să creeze momente frumoase, nu
se mai bucură de compania celuialt, nu se mai focalizează și pe ce
este bine și pe ce funcționează, pe ce apreciază la celălalt, ci
doar pe neajunsuri și nemulțumiri. Însă o relație are nevoie să fie
hrănită și prin gesturi simple de apropiere - o vorbă frumoasă, o
încurajare, o îmbrățișare fără motiv, o întrebare care arată
interes real.
Dacă vrei să câștigi cu adevărat, fă echipă cu
partenerul tău. Altfel, toate luptele „câștigate” prin manipulare,
orgolii, tăcere pasiv-agresivă, acuzații sau șantaj emoțional nu
vor face altceva decât să ducă la un război mai mare. Dacă unul
iese „învingător”, în timp ce celălalt este rănit, umilit sau se
simte neînțeles, relația e cea care pierde.
Cu drag,
de Dr. Ursula Sandner
