Cordul, prigeag mereu ca-n codru,

a zburdat, biet miel blând…eu,copilandră de pripas

ieri, crezând în povești și-n îngerii

de pe ambii umeri deodată.

Tot ieri, îndrăgostit de un fluture

cu aripi de cleștar…a visat  că zboară,

aripile fragile,

nici nu s-au înălțat măcar.

Astăzi mă aleg să nu mă mai leg

prin colțul meu de cer,

unde real nu am primit

nici fluture, nici înger.

După merit mai aștept zori

să îmi dea dulceața lor,

să îmi fie alinare a sufletului

în căutare de dor.

Da

mâine,mâine voi ști

că nu cânt degeaba, prin trifoi

de ani întregi!

autor Adam.Oc