Am cerut, dar poate n-am dat înapoi destul /am vrut, dar poate am dorit prea mult / acum nu-mi rămâne decât să îți vorbesc din când în când.. / când îmi revii fantasmă în gând

1000 de voci din cap / nu mi te scot / și în timp la tine m-aș întoarce / de când te cunosc pe de rost.

Abia înțelese,

pline de înțelesuri / cuvintele ce-mi dai / și de aceea te tot rog să stai

ca ochii unui prunc trezit din somn,

care nu știe…să scâncească

sânul să îl ceară

să-și potolească foamea

și cu ochii în golul sfredelit

caut iar privirea ta salvatoare.

autor Adam.Oc