Stai, că nu scrie nimic…

și-o fi pus tocul în cui

netul cu tot cu biți…

să scriu iar nimănui

Cum, necum /net desuet

am să-ți spun

am să îți cânt / descânt

toate cuvintele, ce om lângă om aduc.

Pentru că inima cere frumusețe,

lumea oferă dacă ai ochi sa vezi

cât ești treaz, cât ai luciditate

și nu iei în seamă culorile sumbre ale poveștilor la care ciulești urechile,

alea de dragoste? unde pleacă

și ba moare, ba fuge…și nu cazi în tristeți apocaliptice
Si la care povești…povești nemuritoare să te oprești?

mereu se naște câte un nemuritor care scrie mai bine ca tine

povești de adormit copiii? mereu adormi tu înaintea lor

De găsesc conexiunea…găsesc eu ceva frumos să povestesc

fie și-n zâna să mă transform pentru tine!

autorAdam.Oc