aud bătăi înfundate în peretele exterior

al blocului de carne în care locuiesc cu chirie

un timp viitor increat așteaptă să-l întâmpin

subțiind pojghița de humă a zidului artificial

și să-l eliberez în spațiul meu deja strâmtorat

să arunc și ultimele coji ale oului

pe care l-am incubat la temperatura optimă

să-i dau drumul să zboare pe fereastră

în câteva ore să-l înlocuiesc cu acela

care îmi bate în poartă mai viguros

pe care să-l hrănesc cu energie creatoare

încă vreo 360 de zile pământene

cu sevă de hârtie, zeamă de culoare

și ceaiuri cu esențe aromate

în funcție de dispoziția necesară

să-l trăiesc...

© Mihaela Chițac, 2022