În această prezentare, vom analiza ce obligații există pentru următoarele situații:

1. Firma din România trimite în străinătate salariați din România (detașare internațională)
2. Persoană fizică din România lucrează direct pentru un angajator din străinătate
3. Persoană fizică din România lucrează din România pentru o firmă din afara României

1. Firma din România trimite în străinătate salariați din România (detașare internațională)

a) Perioadă de detașare sub 183 de zile

• Impozitul pe venit: Datorat în România. Angajatorul din România reține și plătește impozitul prin Declarația 112.
• Contribuțiile sociale: Se plătesc în România dacă există certificatul A1, valabil pentru maximum 24 de luni. Dacă nu există certificatul A1, contribuțiile sunt datorate în statul străin încă din prima zi.
• Reglementare legală: Art. 16 din Convenția de evitare a dublei impuneri; Regulamentul 883/2004.

b) Perioadă de detașare peste 183 de zile

• Impozitul pe venit: Datorat în statul străin. Dacă perioada stabilită inițial sub 183 de zile este prelungită și depășește acest termen, impozitul va fi datorat în statul străin din prima zi. Angajatorul trebuie să restituie impozitul reținut anterior și să se conformeze obligațiilor fiscale din statul străin.
• Contribuțiile sociale: Dacă certificatul A1 este obținut, contribuțiile se plătesc în România pentru maximum 24 de luni. În lipsa acestuia, contribuțiile sunt datorate în statul străin.
• Reglementare legală: Art. 16 din Convenția de evitare a dublei impuneri; Regulamentul 883/2004; Ordinul 1760/2018.

c) Între perioade (ex. plecare peste 183 de zile dar revenirea înainte 183 de zile)

• Dacă salariatul se întoarce în România înainte de atingerea celor 183 de zile, impozitul se recalculează retroactiv și este datorat în România, declarându-se prin D112.
• Reglementare legală: Ordinul 1760/2018.

2. Persoană fizică din România lucrează direct pentru un angajator din străinătate

• Impozitul pe venit: Dacă venitul este plătit de un angajator nerezident, acesta este neimpozabil în România (Art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal).
• Contribuțiile sociale: Datorate în statul străin din prima zi, conform Regulamentului 883/2004.
• Declarații: Nu se declară în România prin Declarația Unică.
• Reglementare legală: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), Regulamentul 883/2004.

3. Persoană fizică din România lucrează din România pentru o firmă din afara României

a) Situația 1: Acord cu angajatorul nerezident

• Angajatorul nerezident încheie un acord cu salariatul prin care acesta preia obligația de declarare și plată a contribuțiilor sociale.
• Salariatul se înregistrează fiscal prin formularul 030.
• Declararea impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale se face prin formularul 112.
• La încetarea obligației, se depune formularul 020 pentru eliminarea din vectorul fiscal a obligațiilor.
• Reglementare legală: Ordinul ANAF nr. 3706/2016.

b) Situația 2: Fără acord cu angajatorul nerezident

• Angajatorul din străinătate are obligația de a achita contribuțiile sociale și de a depune formularul 112.
• Salariatul declară doar impozitul pe venit în formularul 224.
• Reglementare legală: Ordinul ANAF nr. 3706/2016.

Bază legală:

• Codul fiscal (Legea nr. 227/2015).
• Convenția de evitare a dublei impuneri între România și Belgia.
• Regulamentul nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.
• Ordinul 1760/2018.
• OPANAF 1984/2021 (pentru excepțiile privind contribuțiile sociale).
• Ordinul ANAF nr. 3706/2016 (pentru salariații care lucrează din România pentru firme din afara României).