Între noi sunt zăpezi şi
nisipuri.
Mâine, poate pustiuri,
oceane.
Niciodată uitarea.
Sub icoana ta îmi încep
ziua.
Aripa mea creşte din umărul
tău.
M-au închinat mării, aprig şi
pur,
Să fiu şi să nu fiu
învins.
Între noi sunt zăpezi şi
nisipuri.
Mâine, poate cerul căzut.
Dar bucuria de-a traversa
noaptea,
Să-ţi ies înainte pe celălalt
ţărm,
Unde niciodată uitarea
...
Din volumul “Diligenţa de seară”,
1978
