”Am cunoscut un bătrân grădinar care-mi vorbea despre prietenul lui. Trăiseră amândoi ca frații timp îndelungat, înainte ca viața să-i despartă, bându-și împreună ceaiul de seară, aniversând aceleași sărbători, căutându-se unul pe celălalt pentru a-și cere sfaturi sau a-și face destăinuiri. Desigur, aveau puține să-și spună. Și mai degrabă îi vedeai plimbându-se după ce-și isprăveau munca, privind, fără să scoată un cuvânt, florile, grădinile, cerul și arborii. Dar dacă unul dintre ei clătina din cap pipăind vreo plantă, celălalt se apleca la rândul său și, recunoscând urma omizilor, clătina, de asemenea, din cap. Și florile frumos deschise le ofereau amândorora aceeași plăcere. Dar s-a întâmplat ca un negustor să-l anagajeze pe unul dintre ei, iar el s-a alăturat pentru câteva săptămâni caravanei acestuia. Jefuitorii de caravane,...