Nici marmuri dure și eterne,

nici muzică și nici pictură,

ci doar cuvânt ce-n timp se cerne.

Cântec și basm e poezia.

Se cântă-o întâmplare-aevea

doar băsmuindu-i melodia.

Sufletul țărmurii-și creează,

Și munții lui de fum și plumb

și codrii fragezi în amiază.

Orice imagine furată

ce nu din râul său se naște

e doar o jucărea stricată.

Preferă rima cea săracă

și asonanța imprecisă.

Ce poate face rima, dacă

un cânt nimic nu povestește?

Ah, versul liber, versul liber...

Mai bine frânge versul -clește.

Trad. Ștefan Augustin Doinaș