Atunci când iubeşti un om, ai grijă de sufletul său, nu îl răneşti, dar faci tot posibilul să fii alături de acel om, atât în clipele grele cât şi în cele mai frumoase, nu te laşi aşteptat… Şi iubeşti! Iubeşti cum ştii mai bine, cum poţi mai bine. Te străduieşti să demonstrezi prin fapte ceea ce mărturiseşti prin cuvinte. Ai încredere în acel om şi îi oferi pe cineva în care să aibă, la rândul său, încredere. Respecţi acel om şi îi dai motive să te respecte înapoi. Iubirea nu e chiar o joacă de copii pentru că, la final, ai putea strica ceva care să rămână defect pentru totdeauna. Cu sufletele celor dragi nu e de joacă.
Când iubeşti, nu cauţi scuze, nu spui că îţi pare rău
dacă nu îţi pare rău, dacă ai fi putut să fii prezent atunci când
trebuia şi totuşi ai preferat să stai departe şi să te laşi
aşteptat. Atunci când iubeşti, iubeşti şi atât! Fără dar, fără
poate, fără ocolişuri şi fără să aştepţi vreo răsplată înapoi.
Oferi iubire cum poţi şi cum ştii mai bine pentru că, uneori, viaţa
ne ia ceea ce nu putem aprecia şi nu ne mai dă înapoi acel ceva
nici după ce am învăţat cât de important este.
Vezi tu… Cel mai urât lucru pe care i-l poţi face unui
om este să îi răneşti sufletul. Pentru orice altceva te-ar putea
ierta, dar nu şi pentru asta! Tu poate nu ştii, dar… Unii oameni
rămân cu sufletul frânt şi inima distrusă toată viaţa. Unii oameni
nu se pot vindeca după ce le-au fost rănite sufletele. Iar cel mai
greu lucru, după ce ţi-a rănit cineva sufletul, este să mai poţi
avea încredere din nou în alţi oameni. Şi ei te-ar putea răni. Şi
ei te-ar putea minţi. Şi ei ţi-ar putea crea iluzii. Dar şi ei
te-ar putea iubi.
Ar trebui să avem mai multă grijă cu sufletele oamenilor
care ne iubesc, într-o zi i-am putea răni, iar ei s-ar putea
schimba pentru totdeauna.
Cu iubire și lumină,
Daniela
