Ninge curat ca într-un dor de moarte,Dezastre mari de fulgi se-ntâmpla-n cer.La geamul plâns al casei de departeSe-aude-n noapte-un cântec: lerui-ler.

Acum, acolo ninge-a veşnicie,Brazii miros a naştere în munţiŞi-ncet se sting în veghea lor târzieDouă făclii, doi pomi ajunşi cărunţi.

Umbrele lor ca-n vis mi se aratăVeghind la geam atât de-adânc şi greu,Că din tăcerea lor însinguratăÎşi rupe vorba însuşi Dumnezeu.

Cumpăna vremii tulbure se-nclinăCu focuri mari de ger spre cuibul lor.Şi parcă-i soarbe-o stranie lumină,Şi-ncet se duc prin aspre vămi de dor.

...