Avem un singur trup,

Hoinar prin lume.

Şi sufletul la zdup

Să stea, de-acum, sătul e

În cuşcă ponosită

Cu ochi, urechi şi gură,

Sub pielea obosită

Ce adună răni şi zgură

Pe oase priponită.

Şi zboară prin cornee

Cerească melopee

Pe spiţa îngheţată,

Pe roata avântată,

Pe-al păsărilor prag,