Ia-mă de mână. Pe tine te ascultă cireșii. Știu asta pentru că în martie, într-un hotel din Hațeg sau alt oraș cu consoane proprii, începuse să ningă și noi, cu ghioceii ofiliți pe noptieră, ne pregăteam să scriem vieți monotone despre oameni mai buni. 

Eu zic să mă iei de mână și să mă duci acasă. Să mă lași acolo, fericită, și să pleci. 

În Hațeg autobuzele își fac complimente cu frigul.