Ia-mă de mână. Pe tine te ascultă cireșii. Știu asta pentru că
în martie, într-un hotel din Hațeg sau alt oraș cu consoane
proprii, începuse să ningă și noi,
cu ghioceii ofiliți pe noptieră, ne pregăteam să scriem vieți monotone despre oameni mai buni.
cu ghioceii ofiliți pe noptieră, ne pregăteam să scriem vieți monotone despre oameni mai buni.
Eu zic să mă iei de mână și să mă duci acasă. Să mă lași
acolo, fericită, și să pleci.
În Hațeg autobuzele își fac complimente cu frigul.
