El o iubea pentru că se muta dintr-un apartament în altul de câte ori o speria viața cu facturi și mărunțișuri fără contract. Pentru că se trezea cu interpretări calde și își făcea pile la CFR în nopți răcoroase de mai. Pentru că mirosea a ojă proaspătă și pentru că pe perna lui lăsa numere impare de fire de păr blond amețit. Pentru că nu știa să deschidă sticle de vin ieftin și creștea țânțari îmblânziți. O iubea pentru că lângă ea era mai puțin om și mai ales dragoste liberă. O iubea pentru că lângă ea viitorul nu mai exista de mult.