Dacă cineva nu știa asta încă, întotdeauna am avut o problemă cu pluralul în limba română. Hotel, tunel, aragaz și alte fițoșenii cu formă clasică pentru unii și din ce în ce mai instabilă pentru mine. Acum mulți ani un poet de acasă mi-a spus că dacă asta e singura mea suferință, e perfect. 

Din păcate, de ceva timp, vorbesc mai mult alte limbi decât pe-a mea, ceea ce probabil a dus la o ușoară schimbare în minte, oricum destul de amețită, și-n comportament. Pluralul e acum doar una dintre durerile mele lingvistice. Am senzația că devin din ce în ce mai mediocră în exprimare. În toate exprimările. Și mai am și-un frate care mă taxează cu hohote de râs și miștouri de toate felurile de câte ori inventez câte-o expresie ca „focuri artificiale”. 

Am luat măsuri. Mi-am descărcat DEX-ul pe telefon (da, există o aplicație!). Urăsc cuvântul „însă” și snobii, așa că n-o s-o dau în hipercorectitud