Închid ochii și revăd scena.Camera roșiatică cu jocuri de lumini și umbre imi apare in minte. Este o penumbra dubioasă aici care te face sa îți pierzi mintile. Să le pierzi și să le regăsești, asamblate diferit și puse într-o ordine mai nefirească... Așa încât să înțelegi lucruri pe care înainte nici nu le considerai esențiale.Dacă te uiți dintr-un alt unghi pare a fi o camera din filmele americane. O camera a unui dealer de droguri de mare risc. Dacă ar fi asa, as fi cea mai norocoasă prada a ta pe tot restul vieții.Norocul meu este că tu ești cuminte. și liniștită. Și perfecta. Prea perfecta as spune daca as sta sa analizez, dar tu m-ai învățat să las lucrurile sa decurgă, sa nu le supraanalizez și să mă bucur de fiecare clipa cu tine...și tot ce aduce ea.E un fum dens în camera și pe fundal e melodia noastră. Nu știam că mă pot regăsi atât de mult într-o melodie. Nu credeam că pot să trăiesc atât de profund și atât de lini�...