Dormind înaintează cântând din fluier stinsÎnvinsul crai al adormirii noastre,În urma lui cresc codri mari de plânsȘi hohotesc nemuritor dezastre.În urma lui se ară singur de cutremurPământul nostru pustiit de somnȘi singur, sub al zilei roșu tremur,Se seamănă cu oase vechi de domn.Ar fi destul îndemnul din fluier să-și suspineȘi-ar încolți pământul scârbit războinici grei,Dar el e încoifat c-un roi somnos de-albineȘi-armate are-n turme picotitorii miei;Dar struguri dulci se-mbată și ațipesc în vie,Dar norii-adorm pe ceruri și undele pe lac,Dar grânele se culcă și se sfârșesc în glie,Sub greutatea florilor de mac;Dar dorm în albii râuri și frunzele-n păduri,O țară-ntreagă transhumată-n vis,Pe când mă