L-au zămislit străfunduri de pădure,Din lacrimile celor mulți şi fără țol,Să lovească-n cei ce au venit să fure,Cu brânca dreaptă, trăznet, pe pistol.A crescut ca steiu-n strai sărac,Cu inima plecată peste gloată,Ascultând cum din adânc de veac,Gem sufletele celor trei pe roată.Astăzi doarme somnul său adânc,Alăturea de Horia, sub gorun, în glia geto-dacă,De nu s-ar fi născut cu spada la oblânc,Istoria Transilvaniei ar fi cu zeci de veacuri mai săracă.