Despre Murakami am auzit în mod repetat, sâcâitor și aproape
disperat de la un prieten foarte drag mie. Am să îl numesc N. Cu
toată presiunea venită din partea lui și un „citește-l, citește-l,
citește-l” răsunând în capul meu am decis să încep cu romanul
acesta - Bărbați fără femei. Bine, asta după ce m-a și provocat
scurt așa... „ei, n-o să îți placă ție Murakami, tu ești cu
poveștile de dragoste siropoase, romanțioase, dulci de-ți stă
creieru-n loc.”
Bine, că toată lumea care aude titlul îmi pune întrebarea „și... cum sunt bărbații fără femei?”, iar răspunsul meu succint, așa ca să includă tot... este Disperați.
Dar în sfârșit, titlul nu definește conținutul, în sensul în care în această carte Murakami nu vorbește concret despre acest subiect. Ca să vă dau un mic pont, doar ultima povestire atinge subiectul acesta, deși toate conțin un astfel de substrat.
Ați ghicit! Cartea spune, de fapt, mai multe povești. 7 la număr, prin care autorul reușește să surprindă diferențele dintre bărbați și femei, expunând anumite slăbiciuni, excentricități. În aproape toate povestirile bărbații se găsesc în postura de a fi inferiori femeilor, în sensul felului de a iubi și de a fi credincioși. Ceea ce vreau să vă spun este că în majoritatea cazurilor femeile înșeală bărbații, iar aceștia își acceptă neputincioși soarta, dezvoltând o pasiune încă și mai mare pentru femeia care tocmai i-a trădat.
Mie una nu îmi prea place felul de a scrie al autorilor japonezi, însă Murakami iese un pic din tiparele prestabilite și reușește să îmi capteze atenția destul de repede prin modalitatea de a povesti.
Acum, așa cum spune N., Murakami este „greu”, are o scriitură densă și într-adevăr nu e pentru oricine. Este genul de carte de la care, după ce termini, trebuie să iei o pauză, trebuie să o „stingi” cu ceva mai ușurel atât de urmărit cât și de citit.
Totuși mi-am propus de acum care va fi următoarea carte de autor pe care să o citesc. - Pădurea Norvegiană
Ce spun alții despre el?
Alte informații
Bine, că toată lumea care aude titlul îmi pune întrebarea „și... cum sunt bărbații fără femei?”, iar răspunsul meu succint, așa ca să includă tot... este Disperați.
Dar în sfârșit, titlul nu definește conținutul, în sensul în care în această carte Murakami nu vorbește concret despre acest subiect. Ca să vă dau un mic pont, doar ultima povestire atinge subiectul acesta, deși toate conțin un astfel de substrat.
Ați ghicit! Cartea spune, de fapt, mai multe povești. 7 la număr, prin care autorul reușește să surprindă diferențele dintre bărbați și femei, expunând anumite slăbiciuni, excentricități. În aproape toate povestirile bărbații se găsesc în postura de a fi inferiori femeilor, în sensul felului de a iubi și de a fi credincioși. Ceea ce vreau să vă spun este că în majoritatea cazurilor femeile înșeală bărbații, iar aceștia își acceptă neputincioși soarta, dezvoltând o pasiune încă și mai mare pentru femeia care tocmai i-a trădat.
Mie una nu îmi prea place felul de a scrie al autorilor japonezi, însă Murakami iese un pic din tiparele prestabilite și reușește să îmi capteze atenția destul de repede prin modalitatea de a povesti.
Acum, așa cum spune N., Murakami este „greu”, are o scriitură densă și într-adevăr nu e pentru oricine. Este genul de carte de la care, după ce termini, trebuie să iei o pauză, trebuie să o „stingi” cu ceva mai ușurel atât de urmărit cât și de citit.
Totuși mi-am propus de acum care va fi următoarea carte de autor pe care să o citesc. - Pădurea Norvegiană
Ce spun alții despre el?
Unul dintre cei mai bine vinduti scriitori ai Editurii
Polirom
In noua sa colectie de povestiri, care, poate nu
intimplator, imprumuta titlul celui de-al doilea volum de proza
scurta al lui Ernest Hemingway, Haruki Murakami deseneaza relieful
interior al unor barbati care fie au pierdut, fie n-au avut
nicicind pe cineva. Fara ezitari, abil si nuantat, Murakami
exploreaza peisajul lucrurilor care ii unesc sau ii despart pe
barbati de femei, vorbind despre singuratatea barbatului,
sexualitate si excentricitate, despre pierderi, regasiri si
efectele devastatoare ale unor evenimente aparent minore;
personajele lui sint minate in lupta de permanenta cautare a unui
echilibru, a unui adevar si a unui fel de a-ti trai viata care sa
impace sinele tau adevarat cu asteptarile celorlalti.
„Samsa nu avea nici cea mai vaga idee unde se
afla sau ce ar trebui sa faca. Abia daca intelegea, cu greu, ca
acum el este omul pe nume Gregor Samsa. De unde stia el asta? Poate
ca‑i soptise cineva la ureche in timp ce dormea: «Numele tau este
Gregor Samsa». Inainte de asta insa, cine fusese el? Ce fusese?”
(Haruki Murakami,
Samsaindragostit)Alte informații
An aparitie: 2014
Autor: Haruki Murakami
Categoria: Literatura contemporana
Editura: POLIROM
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 200
Traducator: Iuliana si Florin Oprina
Zilele acestea cartea este chiar la reducere AICI.
Această recenzie a fost posibilă cu ajutorul Libris.ro
