Cand parti din tine se rup, nu mai ai cum sa le pui la loc. Oricat intinzi mainile sa le prinzi nu le mai poti cuprinde. Nici sufletul care e nemarginit nu are puterea sa le mai imbratiseze. Se duc si tu le privesti ingandurata. Stii ca sunt bucati din inima ta, din visele tale, gandurile, sperantele.
Si doare! Doare cand cele care au rupt putin cate putin din tine au fost durerea, suferinta, dezamagirea. Nu vei mai fi niciodata aceeasi. Te pierzi usor, usor...
Iar atunci cand intalnesti Iubirea Absoluta ce-ti mai ramane de dat? Ce faci cand de data asta vezi ca nu se mai rup bucatele? Acum intreaga ta inima si fiinta a prins viata in alta parte decat in corpul tau.
Te vezi, iti recunosti fiecare fragment din suflet, fiecare speranta, temere, suferinta si iubire dar nu iti
mai apartin. Totul e al lor, a oamenilor care vor fi, a copiilor de azi, a Iubirii tale Absolute din totdeauna!

Acum nu mai sufar. Acum imi privesc bucatile mele de suflet luandu-si zborul, ca niste fluturi spre un viitor necunoscut, dar din care voi face parte...macar ca o amintire...
Inima mea nu-mi mai apartine. Acum bate in doi puiuti de om...puii mei...Iubirea mea Absoluta!
Si va iubesc, copiii mei! Perfectiunile mele plamadite din bucati de suflet...