Deschid ochii, pentru ca te aud cum cauti cu gurita. Iti e foame asa ca te iau in brate si te lipesc de mine. Pana in ziua de azi nu ma pot obisnui si ma tot minunez cum corpul meu si acel lichid caldut ce il produce, te poate linisti asa de bine. Asa ca ma afund in perne si te privesc...minunea mea mica. Te privesc si te iubesc. Ma pierd total in iubirea pentru tine. Pe gat am o manuta grasuta si mai jos un piciorus plin de cute..e minunea mea mare. Va simt pe amandoi contopiti cu mine, parca nu v-am dat drumul din corpul meu, suntem inca o persoana. Asa ca incep sa va adulmec, sa prind in nari cat mai multa dragoste si fericire pentru ca asta emanati, copiii mei! Ma incarc cu miros de bebelus si de copilarie si nu ma satur!

Nu ma satur sa va pup cutele dragalase, sa va pup celulita adorabila de copilas. Va privesc pumnisorii stransi si ma minunez a mia oara cat sunteti de perfecti. Acei pumnisori care ma fac sa lacrimez asa pe furis de fiecare data cand ii vad. Parca strangeti acolo in manutele voastre toata inocenta, dragalasenia, insasi Divinitatea.
Iar zambetul! Acel zambet ce il aveti cand deschideti ochisorii si ma vedeti, va vedeti. Un zambet ce ma face sa cred cu adevarat ca exista ceva mai presus decat noi, o Iubire Absoluta, un Adevar Absolut...Perfectiunea. Nu credeam niciodata ca o gurita stirba si niste dintisori ca margelutele imi vor putea produce atata fericire!
O "Buna dimineata!" spusa prin "G,g" si cu voce subtire de copilas. Un pupic primit din toata inimioara si o baluta scursa pe piept, niste manute mici asezate una intr-alta, niste picioruse ce nu stau locului si niste ochisori ce reflecta tot Binele si Frumosul din lumea asta...
Toate astea si sufletul meu care da pe afara de iubire, fac din diminetile mele un tablou de Fericire pura! Un tablou in care Divinitatea are sens si minunile exista...sunt minunile mele!
Iar acestea sunt diminetile mele cu miros de bebelus si fericire...