Firescul ne defineste. Ne este indus de cand ne nastem. Este firesc sa ne traim copilaria, sa fim iubiti, sa radem, sa suferim. Urmeaza firescul cunosterii iubirii, a trairilor, a relatiilor. Firesc este sa-ti intemeiezi o famile, sa ai o meserie, sa faci copiii. Firescul isi urmeaza drumul...firesc... Te bucuri, suferi, traiesti, mori. Toate parte dintr-o viata de om. Viata fiecaruia. Unica.
Dar ce se intampla cand NEFIRESCUL isi face aparitia?
Cand copilaria nu e fericita? Cand dragostea nu e impartasita sau nici macar invatata? Cand familia mult visata se lasa asteptata. Cand copiii nu sunt "perfecti" decat in ochii mamei lor. Cand tot ce era firesc devine un haos si montagne rousse si viata ta se desfasoara in umbra oricarui alt cuvant, decat sub umbra FIRESCULUI.
Lasati-ma sa cred ca si acest lucru e firesc. Ca depresia, tristetea, indoilelile fac parte din noi in aceeasi masura ca fericirea, iubirea, linistea.
In jurul meu vad atat de mult n...