Ies pe terasă. 

În mărul din preajmă, Blondul, motanul din vecini pe care l-am tot alungat pentru că îl bate pe Gizmo, pentru că marchează tot, doarme pe pavilion, mai și intră în casă. 

- Ieși, blondule, zât!

Coboară rapid; aha, a început să mă știe de frică. 

Sau nu, pentru că Blondul vine ușor pe lângă casă, cu o pasăre în gură.

- Zât, măi, ieși, eu cu cine vorbesc?

Pleacă. Așa, că altfel ne trezim că ne adopți.

Ies la o țigară după vreo oră, pe perna mea de pe terasă - cadó.

Mă iubește pisicileeee...