cu sclipiri de perlă
în spuma mării vălurite
doarme pe-a ei pernă
exersând nemișcarea
în pântecele unui chit
eliberată clandestin
înainte de răsărit...
apatia se naște în pat
ascunsă într-un pliu de intestin
cu reflexe stranii de agat
la țărm îi eșuează
trupul adormit...
redoarea desface uitarea
sentimentul hibrid
absoarbe totul
soarbe din putere
calciu, siliciu, risipit nisip
recompunând
castelul din nimic...
hăul oceanic infinit
din scoică mușcă
provocând durere
pe caneluri se scurge
carnea de moluscă
parfum de fum
în vântul ce adie
adio apatie, mare moartă vie
în camera lui Molly
whiskey in a jar
un cântec pune-o inimă pe jar...
© Mihaela Chițac, 2021
