Când secundele încă aveau răbdare

Pe malul vieții, prin râuri de nisipcaut frânturi din umbra cu alt chipcare puteam să fiu dacă-mi era mai soare.Lutul din inimă spălat de nepăsareși scurs prin crăpături în urmă, în uitares-a prefăcut în timp pierdut în van.Secunde insolente stau după paravanla pândă și așteaptă potopul, revărsareade amintiri cu gust sărat ca mareaca să-și afirme răspicat mirareacă n-am ales tărâța de neghinăși nici pământul de pe rădăcină,că n-am știut ce e albastru și ce-i norși încurcatu-le-am într-un decorprin care nu se înțelege zbor de dorsau dor de zbor se-agață-n rădăcinăși florile rodesc adesea doar neghină,tărâța e mereu totuna cu pământul,iar eu pe margine mi-ascut cuvântul.Secunde insolente vor ascuțiș de-aripă,dar n-au băgat de seamă că toate sunt în pripă:și ele, și cuvântul, și tot nisipul mării,și lutul risipit prin breșele uitării.Pe malul vieții, prin râuri de nisipam regăsit frânturi pierdute din alt chi...