Mă destram în file cum se destramă toamna în foi.
Ea poartă uneori pe copertă soarele, sleit de puteri,
alteori niște nori în care lumina își face culcuș ca să aibă
visătorii de unde s-o culeagă. Eu port cu încăpățânare în
chip de copertă inima.
Și mă tot destram, filă cu filă, tril cu tril,
aripă cu aripă, speranță cu speranță. Mă urmăresc un
timp în siaj, fluturi naivi așteptând un semn
că încă îmi sunt de folos. Nu toți se pierd, nu toți se rătăcesc.
Pe cei norocoși îi adun de pe zboruri și îi îndes în
călimară, să urzească fir de poveste, să țeasă dantelă de
vers...
E atâta liniște în toată destrămarea acesta,
că, uite, a început să plouă, tot liniștit, de parcă și toamna
s-ar feri să nu-mi tulbure fluturii cu prea mult
zgomot.
Lăsând deoparte destrămările metaforice, tema propusă de Eddie
se potrivește... copertă pe ceea ce voiam să vă povestesc.
Poezia pe care o sărbătoream acum vreo doi ani la zece mii de
vizualizări a ajuns acum la o suta de mii. Și, chiar dacă am
văzut-o crescând cu câteva zeci sau, mai răruț, sute de accesări
zilnic, parcă tot nu îmi vine să cred. Le mulțumesc tuturor celor
care, într-un fel sau altul, au promovat-o.
Pentru că titlul zicerii de azi e cartea sufletului și nu
poezia sufletului, am să spun și despre o carte. Se va numi "Lecția
de zbor", va avea 120-130 de pagini pline cu poezele din cele deja
apărute pe blog, e în faza de corectură și e musai să fie gata mai
devreme de luna mai, căci va fi mărturie la nunta fetei mele.
Ținând seama de toate cele de mai sus, prezic cu părere de rău
că voi scrie sporadic spre deloc, doar când mi-or da destrămările
pe dinafară, dar că, așa cum mă știu, un ochi tot am să mai arunc
prin spațiul virtual, că dependența e mare și chiar dacă are
antidot, eu una n-am găsit motiv să-l caut.
Știu că nu e marți, știu că n-am mai deschis cafeneaua de vreo
doi ani, habar n-am dacă am să apuc să vă răspund la timp, asta în
cazul în care voi răspundeți invitației, dar eu vă aștept la o
ceașcă de gânduri aburinde și de vorbe calde ca să ne cunoaștem sau
să ne recunoaștem.
