E clar că suntem niște dependenți de calculator. Nu prea s-ar exista zi în viața noastră în care degetele noastre să nu apese vreo tastă. Că mai avem refulări și ne supărăm pe ea tehnologie nu e exclus, dar în cotidianul nostru calculatorul e la bază.

Ca să vorbesc din a mea pricină, cum mă trezesc, direct la butonul de deschidere a p-ului mă duc. El e primul lucru ce-l ating după ce îmi dau toate oasele din pat. Până se deschide calculatorul, fug la baie să-mi dezlipesc ochii, îmi fac celebra cafea, băută în celebra cană.

Revin la calculator. Stau eu cât stau cu moaca în el monitor, dar stomacul meu mai face urât, se supără, se ceartă de unul singur. Îl neglijez eu mult și bine. Dar parcă-l simt și eu că e supărat după o vreme și merg la bucătărie.

Dacă mi-s singur acasă, sau dacă nu are nimeni chef de a mânca, deschid frigiderul, îmi iau pateul, deschid dulapul, iau și pâinea, îmi aduc aminte că pe lâng�