Totul s-a schimbat atunci cand mi-am dat seama ca drumul pe care merg se bazeaza pe sentimentul de “nu sunt indeajuns”, de “nu sunt destul de bun” si ca acest drum nu va fi niciodata al meu.

Prima data esti frant in bucatele, iar apoi ti se vinde ideea succesului si ce trebuie sa faci sa ajungi acolo, in speranta ca asta iti va aduce implinirea.

Formula e simpla: prima data te facem sa te simti prost, cu sentimente de vinovatie si inferioritate, ca mai apoi sa venim cu dorinte, obiective si ambitii pe care ar trebui sa le ai ca sa te simti un om valoros.

Acel sentiment nu neaparat ca te face sa gonesti dupa succes, ci mai degraba dupa imaginea succesului.

Tot timpul mai ai ceva de reparat, tot timpul mai ai ceva de dezvoltat la tine, lucruri pe care iti dai seama la un moment dat ca le folosesti ca si scuza pentru a nu trai cu adevarat.

Intregi industrii se bazeaza pe asta, de la sistemul educational pana...